Time Out Bucureşti / august 2006
Titlul românesc o să vă ducă cu gîndul la un film mai vechi, cu Michael Caine, Stallone, Pele, Ardiles şi, evident, mult fotbal - nu-i cazul. Titlul original o să vă ducă iarăşi cu gîndul la un film mai vechi, cu Walter Matthau, Tatum O'Neal, Vic Morrow şi mult baseball - bingo! Înainte să oftaţi "iar un remake!?" - un bob zăbavă. În primul rînd filmul ăsta n-a mai venit la cinema, ceea ce înseamnă premieră pe DVD, ceea ce-i bine; în al doilea rînd, numele regizorului ar trebui să nască (pardon de expresie) niscai întrebări. OK, iată răspunsurile!

Acum 10 ani, Richard Linklater era privit (păstrînd proporţiile) ca un nou Cassavetes - Slacker, debutul său din 1991, reinventa practic cinematograful independent american, iar eforturile ulterioare (Dazed & Confused, sUburbia, Before Sunrise) confirmau un autor unic, cu un registru poetico-minimalist extrem de personal şi cu un stil (aproape) inconfundabil, de la concepţia temporală (toate filmele sus-pomenite se petrec în spaţiul unei singure zile) la dialogurile deopotrivă pretenţioase şi fără de perdea. Mulţumiri de la Kevin Smith, felicitări de la Tarantino - normal că Linklater se simţea în stare de orice: după eşecul Newton Boys şi experimentele Tape şi Waking Life, iată-l dînd lovitura (culmea!) cu un film PG, anume School of Rock, scris de Mike White special pentru el şi cu un Jack Black într-o vervă de zile mari.

"Cassavetes s-a transformat în Minnelli" zic cei de la Washington Post, ţinînd cont că anul ăsta Linklater a fost la Cannes cu două (!) filme complet diferite, A Scanner Darkly (animaţie trippy după Philip K.Dick) şi Fast Food Nation (ecranizare după un best-seller anti-america, pardon, anti-junk); cam au dreptate, zic eu, ţinînd cont de filmuleţul de faţă, delicios de vulgar, unde un fost "pro", actualmente beţivan la deratizare (Billy Bob Thornton), acceptă să antreneze o echipă cel puţin pestriţă de copchii care de care mai... speciali (inclusiv un armean, un umflat, doi spanioli, o fetiţă şi un creţuliu în scaun cu rotile) pentru campionatul de softball (adică baseball mai... soft!). Billy Bob vine direct din Bad Santa (minus extremele vulgar / sexuale şi elful de ciocolată), la pachet cu scenariştii, care respectă originalul surprinzător de mult (bourbon în bere, Carmen pe soundtrack); Linklater filmează întregul, să-i spunem School of Sport, cu nonşalanţa-i caracteristică şi-l simţi amuzîndu-se grozav, mai ales dacă priveşti cu atenţie cadrul final. Comentariul audio şi scenele tăiate ar trebui să întregească portretul unei seri agreabile, culmea, în familie.

Drumul spre victorie / The Bad News Bears
Regia Richard Linklater, 2006
cu Billy Bob Thornton, Greg Kinnear, Marcia Gay Harden.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus