"Ţin foarte mult la ea şi n-aş vrea să i se întîmple nimic rău" spune bărbatul cărunt trăgînd din ţigară. Tînărul aflat în faţa lui nu clipeşte. "Voi lipsi cîteva zile din oraş. Vreau s-o supraveghezi, discret, dar ferm". Tînărul continuă să-l privească, impasibil. "Există un june care-i face avansuri, probabil nevinovate, dar n-aş vrea să se ajungă prea departe. Dacă totuşi e cazul... rezolvă situaţia aşa cum crezi de cuviinţă." Tînărul încuviinţează, tăcut. În continuare nu clipeşte. De fapt, clipeşte foarte rar şi nu zîmbeşte niciodată. O singură dată... dar să nu anticipăm.
În mod normal, acum ar trebui să precizez că bărbatul cărunt, să-l numim patron de hotel, este un gangster, iar tînărul, să-l numim Sun-woo, îi este cel mai de încredere angajat. Şi că Sun-woo va refuza să ucidă. Că patronul va refuza să înţeleagă. Şi că Sun-woo, umilit şi însîngerat, se va răzbuna. Cumplit. Astfel ar deveni inutilă precizarea că sîntem într-un revenge movie. Cumplit de frumos.
N-are nici o importanţă dacă vă place sau nu genul. N-are nici o importanţă dacă sînteţi la curent sau nu cu cinematograful asiatic, în general, şi cu cel coreean, în special. N-are nici o importanţă dacă aţi văzut sau nu opusurile anterioare ale regizorului Kim Ji-woon, anume comedia macabră The Quiet Family (1998) sau horror-ul psihologic A Tale of Two Sisters (2003). N-are nici o importanţă dacă aţi văzut sau nu suratele (tematic vorbind) semnate de mai titratul Park Chan-Wook. N-are nici o importanţă dacă aţi gustat cum se cuvine clasicele similare (pulp noir) realizate de alde John Woo (pe chinezeşte), Michael Mann (pe englezeşte) sau Jean-Pierre Melville (pe franţuzeşte). N-are nici o importanţă dacă regăsiţi în Sun-woo şarmul rece al "samuraiului" Delon şi în decor sau tracking-shot-uri rapeluri felurite, de la Scorsese la Scarface.
Important e doar să receptaţi povestea (în plex sau inimă, după puteri) şi să aplaudaţi cum se cuvine una dintre cele mai elegantebrutalepoeticevisceraledelicatesîngeroase bijuterii executate vreodată pe celuloid. Şi să fiţi atenţi la detaliile ironice, metaforice sau de-a dreptul suprarealiste, de la inscripţia La Dolce Vita de deasupra barului pînă la zîmbetul sus-pomenit care precede cadrul final... un cadru prin care regizorul îţi cere, amuzat dar nu trufaş, să revezi întregul film cu alţi ochi. Care film devine astfel din remarcabil excepţional.
The stuff the dreams are made of, adică.
O viaţă dulce-amară / A Bittersweet Life
Regia: Kim Ji-Woon, 2006
Cu: Lee Byung-hun, Hwang Jeong-min.