James Bond nu mai e ce-a fost - Casino Royale

Mare surpriză mare: James Bond nu mai e ce-a fost. Şi bine face. Gata cu aerele de dandy. Gata cu gagicile pe care le schimbă precum cămăşile. Gata cu invulnerabilitatea de tip Superman. Gata cu avalanşa de gadgeturi şi cu inventatorul lor.

Bond are un alt chip, al actorului Daniel Craig (al şaselea din seria deschisă de Sean Connery). Nou şi deloc carismatic. Urechi clăpăuge, cearcăne, început de chelie, buze crispate, cap mic pe un gât prea gros. Nu este şi nici nu vrea să pară seducător, după cum nu este şi nu vrea să pară distins. Seamănă mai degrabă cu un băiat de cartier ajuns pe la 40 de ani, încăpăţânat, ambiţios şi arogant. De altfel, cei din jur îi şi reproşează că are un ego supradimensionat care-i joacă feste şi îi pune în pericol misiunea (Bond trebuie să câştige la poker potul cel mare, anihilându-şi astfel adversarii care au nevoie de aceşti bani pentru a finanţa o organizaţie teroristă). Mânat de gustul riscului e cât p-aci să piardă partida de cărţi, din neatenţie e cât p-aci să-şi piardă viaţa, prins şi bătut cu sălbăticie e cât p-aci să-şi piardă bărbăţia.

Spre deosebire de Bonzii anteriori, pentru care orice înfrângere, evident temporară, nu era decât un prilej de a le pune în evidenţă indestructibilitatea, Bond / Craig suferă, sângerează, se chinuie. Pentru el dragostea nu mai este o simplă aventură ce încetează odată cu sfârşitul filmului, lăsându-l disponibil pentru femeile pe care le va întâlni în "episodul" următor. Dacă în filmele precedente, Bond avea de-a face cu două tipuri de femei - cele care se îndrăgosteau de el şi erau gata să-l ajute şi cele care se prefăceau a-l iubi, dar de fapt erau instrumente ale duşmanilor -, în Casino Royale avem de-a face cu o singură femeie, care întruchipează deopotrivă binele şi răul şi de care Bond se îndrăgosteşte cu adevărat (o altă faţetă a vulnerabilităţii sale), e gata să-i ierte trădarea şi să o salveze de la moarte. Mai inteligentă decât el, femeia preferă să moară pentru că realizează că dragostea lor (duplicitara îl iubeşte şi ea) nu mai are niciun viitor.

N-aş vrea să se creadă că Bond în varianta Daniel Craig este un pămpălău îndrăgostit. Nici vorbă despre aşa ceva. El continuă să fie un dur expert în mânuirea armelor şi un superatlet capabil să prindă avioane din zbor şi să călărească tiruri în plină viteză pe autostrăzi. Casino Royale ne oferă asemenea demonstraţii. În ciuda lor, eroul este mai credibil pentru că e mult umanizat. Iar dacă vorbim despre momentele spectaculoase ale filmului, nu urmăririle clasice contează, ci episodul scufundării palatului veneţian rămâne memorabil.

Să aplaudăm flerul producătorilor care au simţit că seria Bond, dacă vrea să continue, are nevoie de o primenire drastică şi au făcut-o. Aşteptăm Bond 22.