Finalul de an înseamnă, de cele mai multe ori, o adunătură sărbătoreasă de clişee: trasul liniei, bilanţuri, anticipări şi hotărâri de tipul "de la anul...". Cine sunt eu să mă sustrag lor? Deci: în 2007 vreau mult mai mult entertainment decât în 2006. Va putea Hollywood-ul să-mi ofere o respectabilă doză de frivolitate şi fun? Iată ce aştept cu nerăbdare şi iată ce nu vreau să văd în anul care vine.
Vreau să văd:
Transfomers. Da, e un film de acţiune de Michael Bay, ceea ce în sine e o nerecomandare. Însă povestea supravegheată de scenariştii Alex Kurtzman şi Roberto Orci (Alias), protejaţii lui J.J. Abrams (Alias, Lost - Naufragiaţi, Mission: Impossible 3), promite mult. Sper la un action impecabil împachetat.
Filmul cu familia Simpson. Aştept de vreo 10 ani să văd cea mai oribilă tunsoare din istoria televiziunii - chica lui Bart Simpson - translată pe marele ecran. Între timp mi-am cam pierdut răbdarea, dar sunt convinsă că Matt Groening nu va ieşi pe piaţă cu ceva mai jos de ultra hilar / subversiv.
Spider-Man 3. Pare a fi una dintre puţinele francize care devine tot mai bună pe măsură ce se multiplică. Tot Sam Raimi îl regizează, dar povestea va introduce o mulţime de noi personaje: Gwen Stacy (Bryce Dallas Howard), Eddie Brock / Venom (Topher Grace) şi Flint Marko / Sandman (Thomas Haden Church).
28 Weeks Later: Sequel-ul lui Juan Carlos Fresnadillo la horror-ul cu zombie al lui Danny Boyle din 2002 (28 Days Later). Deşi filmul nu are "credibilitate artistică" - pentru că Boyle s-a retras - plotul sună extrem de contagios: armata Statelor Unite a reinstaurat ordinea şi a repopulat Londra aflată în carantină, însă virusul care-i transformă pe oameni în zombie izbucneşte din nou, semănând haosul în întreaga populaţie.
Ocean's Thirteen: altă Marie cu aceeaşi pălărie extrem de glamour. Ceea ce e suficient pentru mine. Regizorul Steven Soderbergh a strâns din nou un cast stelar - George Clooney, Brad Pitt, Matt Damon, Andy Garcia, Casey Affleck, Don Cheadle, Elliot Gould, Carl Reiner, Bernie Mac, Ellen Barkin, Al Pacino şi Eddie Izzard. Cu intriga amplasată din nou în Las Vegas, filmul se anunţă păcătos de entertaining.
Live Free or Die Hard. Da, da, chiar dacă Bruce Willis a ajuns la vârsta cu probleme reumatice, el se întoarce în pielea legendarului action hero John McClane, la 18 ani după ce am făcut cunoştinţă cu el. Şi promite să nu fie ridicol: poate pentru că Willis şi-a păstrat întotdeauna cool-ul şi simţul auto-ironiei. Aici el renunţă la pensionare pentru a se lupta cu o organizaţie de terorişti care se foloseşte de internet ca să distrugă infrastructura tehnologică a SUA şi să instaureze o epocă medievală modernă.
Ratatouille. Dacă animaţia Disney e obosită rău, filmele Pixar continuă să aibă sclipiri magice. Acesta de faţă e despre un şoarece care trăieşte în catacombele unui restaurant parizian condus de un bucătar excentric. Necazurile rozătoarei încep când este chemat un exterminator. Regizorul e Brad Bird, autorul superbului The Incredibles.
Ce nu vreau să văd
Fantastic Four II sau oricare alt sequel la un original deja prost care-a fost ecranizarea unui serial.
Rambo IV pentru că e un film fără nici un fel de jenă sau simţ al ridicolului (ceea ce, totuşi, îl recomandă ca o plăcere vinovată). Stallone îl scrie, produce, regizează şi interpretează. Dezastrul anului, probabil.
Harry Potter and the Order of the Phoenix. Sunt atât de sahtisită de micuţul magician încât, dacă aş avea o baghetă magică, l-aş face să dispară.
Shrek the Third. Chiar aveam nevoie de un al treilea? Aceeaşi întrebare şi pentru Piraţii 3 unde, se pare, vom avea parte de Marcel Iureş dar vom vedea foarte puţin din Jack Sparrow (Johnny Depp), ceea ce e ca şi când ai lua frişca de pe savarină.