Luni s-au decernat la Los Angeles premiile Globurile de Aur. A fost o ceremonie mult mai relaxată decît cea a Oscarurilor pentru că invitaţii de la Hotelul Beverly Hilton - mult mai multe vedete decît la Oscaruri - au stat aşezaţi la mese rotunde, unde au putut bea o cupă de şampanie şi schimba o vorbă în timpul reclamelor. A fost o ediţie fără scandaluri, echilibrată şi nu cu prea mari surprize. Totuşi, cele mai multe dintre premiile Asociaţiei Presei Străine de la Hollywood au revenit unor producţii britanice, iar cea mai aclamată personalitate n-a fost totuşi Warren Beatty, care a primit premiul onorific Cecil B. DeMille, ci englezoaica Helen Mirren, desemnată şi cea mai bună actriţă dintr-un film dramatic (The Queen), şi cea mai bună actriţă dintr-un serial sau film TV (Elizabeth I). Judecînd la rece, pentru că ambele producţii britanice au primit şi alte premii (pentru scenariu The Queen, respectiv pentru rol secundar masculin într-un serial sau film TV - Jeremy Irons şi cel mai bun serial sau film TV - Elizabeth I), se pare că la actuala ediţie a Globurilor a învins monarhia britanică. Lucru afirmat printre rînduri şi de Helen Mirren, care, premiată pentru The Queen, a spus: "Acest premiu aparţine reginei. Cred că de ea v-aţi îndrăgostit, nu de mine." De altfel, a mai spus Mirren, Elisabeta a II-a îşi joacă rolul de regină din 1952, adică de-o viaţă.
Braţ la braţ, braţ la braţ, braţ la braţ
Ediţia a fost relaxată şi pentru că premiaţii au putut mulţumi în voie pînă cînd organizatorii au intrat în panică şi, pentru a se încadra în timp, au scos din program prezentarea unui film nominalizat. Ca notă generală, s-au purtat perechile. Brad Pitt cu Angelina Jolie (el spunînd în glumă, pe covorul roşu, că în Ocean Thirteen, ale cărui filmări tocmai le-a încheiat, sunt mai multe roluri pentru că George Clooney are mai puţin text.). Johnny Depp şi Vanessa Paradis - discreţi, mai ales că el a ratat premiul de interpretare pentru film muzical sau comedie în favoarea lui Sacha Baron Cohen. (Care Borat nu s-a putut abţine în speechul lui să nu se refere la cea mai scabroasă secvenţă din film, cea a luptei dezgolite, altfel mulţumindu-le acelor americani care nu l-au dat în judecată.). Will Smith şi Jada Pinkett-Smith. Felicity Huffman şi William H. Macy. Annette Bening şi Warren Beatty, el primind Premiul Cecil B. DeMille din partea lui Tom Hanks, după un film de montaj care trecea în revistă atît fostele partenere cît şi iubite ale fostului crai de la Hollywood. Tom Hanks chiar începuse să le numere prin sală. Jennifer Lopez şi Marc Anthony, Kyra Sedgwick (cea mai bună actriţă dintr-un serial dramatic, The Closer) şi soţul său, Kevin Bacon. N-a lipsit Jack Nicholson, cu nelipsiţii ochelari de soare din spatele cărora se ghicea privirea mîndră, căci fiica sa, Lorraine, a fost desemnată Miss Golden Globes 2007. N-au lipsit nici Dustin Hoffman, Hilary Swank, Sharon Stone sau Donald Trump, Reese Witherspoon, Cameron Diaz, Geena Davis sau Philip Seymour Hoffman.
Babel - cel mai bun film dramatic... şi atît
Tot pînă la doi s-au numărat, ca regulă, şi premiile sau nominalizările. Hellen Mirren a primit două premii de interpretare (deşi pronosticurile tindeau spre unul singur), fiind şi nominalizată la categoria serial sau film TV pentru două roluri. Leonardo Di Caprio n-a avut noroc deloc şi din două nominalizări pentru două roluri principale într-un film dramatic n-a împuşcat nimic. Martin Scorsese a fost desemnat, în schimb, pentru Cîrtiţa / Departed, cel mai bun regizor al unui film dramatic, iar un alt greu, Clint Eastwood, a luat cu Letters from Iwo Jima premiul pentru cel mai bun film într-o limbă străină (în speţă japoneză). La limbi străine s-a referit, pentru a le contrazice, Alejandro González Iñarritu, al cărui Babel a primit cel mai important premiu, pentru cel mai bun film dramatic, din braţele unui Arnold Schwarzenegger sosit în cîrje din pricina recentului accident. "Emoţia n-are nevoie de traducere", a spus regizorul care poate nu se mai aştepta ca filmul să mai ia vreun premiu, deşi avusese şapte nominalizări. "Asta e frumuseţea", a adăugat înainte de a spune cît de importantă e distincţia pentru industria mexicană de film.
Dar şi alţi latini au cîştigat. Ugly Betty, versiunea americană, dar cu echipă latino-americană (din care face parte ca producător şi Salma Hayek) a telenovelei Betty cea urîtă, a luat premiul pentru cel mai bun serial de comedie, ca şi premiul de interpretare feminină - America Ferrera - pentru un serial de comedie. Cel mai mare succes sută la sută american l-au constituit cele trei premii ce au recompensat lungmetrajul muzical Dreamgirls: cea mai bună actriţă în rol secundar (Jennifer Hudson), actor în rol secundar (Eddie Murphy, o surpriză!), cel mai bun film muzical sau comedie. Premierea lui Meryl Streep (care are 20 de nominalizări la activ şi cinci Globuri) n-a mai fost o surpriză chiar pentru nimeni. Dar o surpriză a fost premierea lui Bill Nighy pentru cel mai bun actor dintr-un film sau serial TV, britanicul (din nou) declarînd că premiile i se păreau o prostie pînă a primit şi el unul.
Prince n-a ajuns la timp din cauza traficului
La capitolul vestimentaţie, cum Cher a absentat, n-am remarcat nimic strigător la cer sau vreo pălărie care să se caţere tot într-acolo. Cele mai elegante rochii mi s-au părut cele ale lui Rachel Weisz - roşie crud, dar simplă, sau rochia neagră, curios de sobră a lui Sharon Stone. Sau rochia, şi ea cu umeri goi, a lui Meryl Streep, deşi nu am putut să nu remarc trendul braţelor goale şi obosite la Helen Mirren. Dintre domni, cel mai nonconformist costumat a venit Prince, premiat pentru cea mai bună melodie originală (The Song of the Heart din Happy Feet), dar cum n-a venit pe jos, ci cu maşina, Prince a rămas nonconformist ajungînd tîrziu din pricina traficului şi fiind astfel singurul premiant care nu şi-a ridicat premiul. Şi aşa n-am putut studia în amănunt filosofia costumului său muştar. Iar la capitolul speech cred că cel mai bine s-a situat Warren Beatty (am avut şi de unde alege din cele patru minute) care, pentru că în 1962 a fost premiat pentru cea mai promiţătoare speranţă, i-a mulţumit soţiei, Annette Bening, că îl face să se simtă şi azi la fel.