Vă mai duceţi aminte de Ray Arco? Pe vremuri în revista Cinema de până în 1990, în fiecare număr, sub egida "revista Cinema la Hollywood", era o poză cu Ray Arco şi o vedetă căreia îi arăta revista şi care se prefăcea că citeşte cu interes. Omul era legendary şi suspansul era maxim, cine o să fie în numărul viitor, Ray Arco şi ce vedetă nouă? Ei bine, am aflat că Ray Arco, canadian, de origine română (care şi azi se ocupă cu acelaşi lucru, adică arată reviste la vedete şi face poze cu ele, l-am văzut făcând acest lucru alături de Kurt Russell, care privea cu interes revista norvegiană EKKO, iar somonul vorbeşte mai mult limba vikingă decât ei), e unul din membrii Asociaţiei presei străine de la Hollywood, adică HFPA (Hollywood Foreign Press Association). Aceasta are sub 100 de membrii (mai precis 88), a căror principală cerinţă este să fie Rezidenţi ai statului California. În rest se duc la agape tot timpul, mai scriu un articol, două şi votează odată pe an Globurile. De aur. După cum scria un sit, dacă s-ar fi numit "Premiile asociaţiei presei străine", n-ar fi interesat pe nimeni. Nici una din aceste persoane nu scrie la vreo revistă din America, normal, doar se numeşte presa străină.
Despre obiectivitatea acestei organizaţii s-au spus multe şi verticalitatea ei e pusă la îndoială, dar să nu divagăm. Pentru că iată, Globurile s-au dat iară. Ele mai sunt ceva, un fel de repetiţie generală la Oscaruri, cam aceleaşi vedete, aceleaşi nominalizări, doar că aici jumătate sunt Emmy bis, premii pentru filme TV, seriale, plus împărţirea nominalizărilor în categoriile comedie / musical şi dramă, de parcă n-ar fi toate filme...
Dincolo de previzibila The Queen, copia la indigo a Elizabetei, Helen Mirren, care ia toate premiile sezonului, i-au mai dat Globul lui Scorsese pentru regie şi premiul de carieră Cecil B. DeMille lui Warren Beatty (care a luat ceva asemănător la Oscaruri în 2002). În rest vin vedetele, mănâncă, beau (nu ştiu unde fumează, undeva afară şi dacă se aşează vreo Kagemusha în locul lor la fel ca la Oscar, să nu rămână locul gol) şi paparazzi pozează, totul se televizează şi după, ziarele scriu.
Probabil că motivul pentru care Borat (adică Sacha Baron Cohen) a câştigat anul acesta la categoria Cel mai bun actor (categoria comedie/muzical), e identificarea inconştientă a membrilor HFPA cu personajul Sagdiyev şi non-prezenţei în organizaţie a unui kazahstanez. Rusia, Lituania şi Estonia au câte un membru, dar nu şi Kazahstanul, care oricum a băgat bani într-o reclamă turistică care să contrabalanseze deranjul creat de Borat, reclamă a cărei difuzare pe CNN a costat mai mult decât întreg bugetul filmului. Cohen a venit pe scenă drept el însuşi şi nu în pielea lui Borat şi a vorbit despre părţile întunecate ale Americii, anume părţile ruşinoase ale lui Ken Davitian alias Azamat Bagatov, producătorul lui Borat din film. El este şi partenerul scenei de nude wrestling, cea mai scandaloasă secvenţă, punct. Care este, faţă de prima scenă de male nude wrestling, shocking în anul de graţie 1969 (Alan Bates şi Oliver Reed în Women in Love, regia Ken Russell, după D.H. Lawrence), ca un Red Bull cu Jack Daniel's faţă de un ceai de muşeţel. În plus Cohen a explicat că n-o să-l mai vedem pe jurnalistul recalcitrant din Kazahstan, pentru că Borat e acum prea celebru şi lumea îl ştie şi nu mai are pe cine păcăli. Un alt motiv, cât se poate de real, este suma cu adevărat obscenă primită de la Universal pentru noul lui personaj de lung metraj, Bruno, reporterul gay austriac de Fashion TV, al treilea alter-ego al lui Cohen, după Ali G şi Borat. Discursul său de mulţumire a fost pus imediat pe YouTube. Nimeni până acum n-a mulţumit părţilor anatomice groteşti ale partenerului său de joc. Cohen le-a denumit două Globuri de aur ridate, cele care l-au motivat pentru a cîştiga acest premiu. În hohotele de rîs ale publicului său celebru, a mai mulţumit fiecărui American care nu l-a dat în judecată (şi prietenei lui care l-a suportat).
De un lucru mi-e teamă, de prozeliţii lui Borat care vor apărea ca ciupercile radioactive. Dacă Cohen a avut succes, a fost datorită originalităţii şi prospeţimii şi datorită ţintei şarjei lui, care nu era Kazahstanul şi locuitorii lui. Noi ar trebui să ştim, din moment ce kazahstanezii vorbeau româneşte şi erau filmaţi într-un sat de pe la noi (cu numele blagoslovit, Glod). Acolo să-l vedem pe Ray Arco, făcând poze cu revistele locale şi votând Globuri, două mai mici. Învăţături din Glod pentru ca toată naţia americană să profite. Hai Five!