Dans de armată - Biloxi Blues

Că Neil Simon garantează succesul, o confirmă reuşitele de pe Broadway sau textele sale care au fost ecranizate. De ce? Pentru că scrie simplu, frumos, curat şi construieşte roluri cărora nu le lipseşte decât actorul care să le interpreteze. Iar Iarina Demian a adus pe scenă nişte tineri actori talentaţi, pe care îţi e mai mare dragul să îi priveşti.

Biloxi Blues este povestea unor soldaţi americani în ultimul an al celui de-al doilea Război Mondial. Textul face parte din Trilogia lui Eugene, alături de Amintiri din Brighton Beach şi Destinaţia: Broadway.

Eugene Morris Jerome, personajul central al pieselor, se înrolează în armată şi este trimis la unitatea militară din Biloxi, Mississippi. Prima plecare din sânul familiei, naivitatea vârstei, întâlnirea cu ceilalţi colegi de arme şi mai ales cu Sergentul Toomey, prima femeie, duritatea vieţii în armată sunt văzute cu sensibilitate şi umor prin ochii tânărului soldat care îşi ţine un jurnal la zi. Situaţiile par credibile şi actuale pentru că fiecare scenă este un moment de actorie reuşit, dar mai ales prin povestea care urmăreşte să redea experienţa de viaţă a fiecăruia dintre personaje, valabilă oricând şi oriunde. Drumul spre maturizare va fi marcat de noţiuni al căror sens este greu de încadrat astăzi, cum ar fi curaj, datorie, responsabilitate, onoare, raportate la armată şi la viaţă, pe care Neil Simon le explică individual. Probabil, doar atunci când eşti soldat ajungi să înţelegi lucrurile în felul acesta.

Spectacolul urmăreşte seriozitatea mesajului şi a situaţiei, dar nu scapă nicio replică sau moment comic. Să ne maturizăm râzând, aşa e în viaţă, pare să fie motto-ul reprezentaţiei. Piesa este, în primul rând, o provocare actoricească care, în cazul spectacolului de la Comedie, a devenit performanţă. Actorii foarte tineri, unii la debut sau încă studenţi (în distribuţie veteranul este Tudor Chirilă) reuşesc să depisteze nuanţe, tipuri, tipologii, caractere. Nu există personaje bune sau rele, toate au ezitări, nelinişti, dorinţe, răutăţi mai mici sau mai mari, momente de sinceritate. Până şi durul Sergent Toomey este umanizat prin idealul lui de a îndeplini datoria militară. Este interesant felul în care îşi înţelege Tudor Chirilă rolul, înspăimântător şi blând în acelaşi timp, uneori chiar patern cu subordonaţii lui, un fel de mână care loveşte cu putere, convinsă că face bine. Nu el este dur, idealul soldatului perfect cere sacrificii.

Paul Ipate (Eugene M. Jerome), Dan Rădulescu (Donald Carney), Radu Iacoban (Joseph Wykowski), Constantin Diţă (Roy Selridge), Bogdan Cotleţ (Arnold Epstein), Andrei Vizitiu (James Hennessey) iau jocul de-a armata în serios şi aduc multă energie în spaţiul auster, inspirat creat de scenografa Ştefania Cenean, folosind soluţii minimale. Spectacolul regăseşte atmosfera anilor '40 prin mijloace puţine, cu muzică, oameni, viaţa de atunci şi reuşeşte să le justifice valabilitatea astăzi.

---