Jean Bruce (aka Brochet) a fost un soi de Ian Fleming franţuz - literatura îi datorează personajul Hubert Bonisseur de la Bath (aka OSS 117), deşi mă îndoiesc că-l veţi găsi pe autor în vreun dicţionar alături de Balzac et Cie. Între 1949 şi 1963, Bruce a publicat cam 70 de romane în seria OSS (întrebaţi-vă părinţii, vor zîmbi cu siguranţă); după ce s-a prăpădit, văduva şi apoi copiii au continuat franciza cu aproximativ 200 de volume... enfin. Fireşte că scrierile lui Bruce au ajuns şi la cinema - între 1956 şi 1970 s-au produs 7 asemenea aventuri (unde OSS era jucat ba de Kerwin Matthews, ba de Frederick Stafford, ba de John Gavin), al căror principal farmec erau titlurile exotice (Banco a Bangkok, Furia a Bahia, Atout coeur a Tokyo) şi al căror principal defect (pe lîngă faptul că se luau în serios) era că păreau, din start, prăfuite, în contextul în care alde Bond, Flint sau Helm zburdau şi sfidau în dreapta şi-n stînga.
Nimeni nu s-a plîns deci că OSS a fost "pensionat" pînă în 2006; mulţi au aplaudat însă ideea "resurecţiei" de faţă, în primul rînd datorită regizorului (şcolit cu Les Nuls) şi, mai ales, datorită lui Jean Dujardin, campion la box-office cu Brice de Nice (comedie cretină, ce-i drept, dar "casată"), care are ocazia (şi n-o ratează, au contraire) de a-şi exploata surprinzător de inteligent aura de Sean Connery rasist, mitocan, zgîrciob, prostălău, fricos şi... irezistibil. Se rîde cu lacrimi la această parodie isteţ / afectuoasă - e meritul scriiturii (care dansează elegant pe muchia fină dintre serios şi aberant - cunoştinţele avansate de franceză ajută nespus), al scenografiei (filmul se petrece în anii '50 şi respectă întocmai coloristica, muzica, ticurile, moda şi moravurile) şi al acestui Dujardin numai bun pentru Cesar, la fel de şarmant / dezlănţuit şi cînd renunţă la sex pentru că n-are chef, şi cînd se luptă cu / ca găinile, şi cînd strangulează muezinul şi, mai ales, cînd interpretează (într-o arabă diformă şi-ntr-o crîşmă în plină formă) clasicul Bambino, într-una dintre cele mai dărîmătoare scene din istoria comediei franceze, istorie deloc şubredă, dar, voila, revigorată.