Pe 12 martie 2007, la Opera Naţională din Bucureşti, la iniţiativa lui Răzvan Mazilu şi a Fundaţiei Prais, va avea loc spectacolul extraordinar de dans contemporan, "Răzvan Mazilu şi invitaţii săi", un spectacol în beneficiul Liceului de Coregrafie Floria Capsali din Bucureşti. Trebuie spus că este prima iniţiativă care atrage atenţia că e timpul să se petreacă o intrare în normalitate a învăţământului coregrafic românesc unde performanţa se atinge în aparenţă extrem de natural, dar în fond cu nişte eforturi uneori de necrezut.
Cine sunt aceşti copii care de mici trebuie să înveţe sensul unor gesturi dificile, a căror integrare le va construi personajele pe care ei le vor întrupa în dans mai târziu, aceşti copii care sunt învăţaţi de profesorii lor că trupul, spaţiul şi mişcarea nu au aceeaşi semnificaţie pentru ei cum o au pentru oamenii care sunt angrenaţi în stereotipiile cotidiene?
Care sunt visele, speranţele, dorinţele copiilor care studiază dansul? Ce se petrece în lumea lor? Ce modele au, ce filosofie de viaţă? Ce concepţii au despre lumea şi viaţa care îi aşteaptă nu întotdeauna cu porţile promiţător deschise, dar uneori cu miraje la care numai arta lor le oferă accesul? Cum îşi proiectează propriul traseu un copil care munceşte uneori aproximativ 10 ore pe zi?
Despre toate acestea în al doilea Preludiu la zbor!
Care sunt motivele pentru care elevii din învăţământul coregrafic trebuie preţuiţi şi susţinuţi?
În primul rând pentru că arta în general şi arta dansului în special oglindesc fidel starea de fapt a unei societăţi la un moment dat. Nivelul artei dansului într-o ţară arată foarte bine care este nivelul real al ţării respective, fie că vorbim de spaţiul public sau de spaţii private... Nu ar fi deloc rău să ne şlefuim oglinda de mâine...
A preţui elevii care studiază din fragedă copilărie dansul nu reprezintă ceva extraordinar, nicidecum, acest fapt ar trebui să se înscrie într-o mult dorită normalitate, iar cei care vor contribui la îmbunătăţirea învăţământului coregrafic românesc (să sperăm că evenimentul din 12 martie va constitui un start fericit în acest sens!) vor trasa o cale normală pentru nişte tineri extrem de speciali, care au menirea de a ne bucura şi de ne învăţa prin arta lor că frumuseţea este oricând la dispoziţia privirii şi a sufletului nostru...
Unul dintre motivele principale pentru care normalitatea mai sus menţionată trebuie atinsă ne priveşte pe toţi... Fără ceea ce învaţă şi pregătesc aceşti copii am fi teribil de săraci... De ce? Pentru că dansul este poate singura artă care ne învaţă prin mesajul ei că mai avem o şansă de a ieşi din redundanţa stereotipiilor noastre, de a ne auto-percepe ca fiinţe în care frumuseţea poate fi atinsă printr-un alt mod de conştientizare a propriului trup şi a propriei sensibilităţi.
În primul rând pentru că arta în general şi arta dansului în special oglindesc fidel starea de fapt a unei societăţi la un moment dat. Nivelul artei dansului într-o ţară arată foarte bine care este nivelul real al ţării respective, fie că vorbim de spaţiul public sau de spaţii private... Nu ar fi deloc rău să ne şlefuim oglinda de mâine...
A preţui elevii care studiază din fragedă copilărie dansul nu reprezintă ceva extraordinar, nicidecum, acest fapt ar trebui să se înscrie într-o mult dorită normalitate, iar cei care vor contribui la îmbunătăţirea învăţământului coregrafic românesc (să sperăm că evenimentul din 12 martie va constitui un start fericit în acest sens!) vor trasa o cale normală pentru nişte tineri extrem de speciali, care au menirea de a ne bucura şi de ne învăţa prin arta lor că frumuseţea este oricând la dispoziţia privirii şi a sufletului nostru...
Unul dintre motivele principale pentru care normalitatea mai sus menţionată trebuie atinsă ne priveşte pe toţi... Fără ceea ce învaţă şi pregătesc aceşti copii am fi teribil de săraci... De ce? Pentru că dansul este poate singura artă care ne învaţă prin mesajul ei că mai avem o şansă de a ieşi din redundanţa stereotipiilor noastre, de a ne auto-percepe ca fiinţe în care frumuseţea poate fi atinsă printr-un alt mod de conştientizare a propriului trup şi a propriei sensibilităţi.
Regia: Răzvan Mazilu Cu: Talia Paz, Claudia Martins, Rafael Carriço, Monica Petrică, Răzvan Mazilu, Adrian Stoian, Felicia Filip, Maia Morgenstern, Johnny Răducanu, A.G.Weinberger