Ca o coincidenţă, marele cîştigător al Oscarurilor de anul trecut - Crash - era un film "altmanian" pe care, cu siguranţă, Altman l-ar fi făcut mult mai subtil şi poate mai subversiv. A făcut, în schimb, această bijuterie de tandreţe, umor şi melancolie intitulată Ultimul radio show / A Prairie Home Companion. Este tot un film "coral", în care intră şi ies din scenă Meryl Streep, Lily Tomlin, Virginia Madsen, Kevin Kline, Woody Harrelson, John C. Reilly, Lindsay Lohan şi Tommy Lee Jones. Între "intră" şi "ies" mai şi cîntă: filmul este un omagiu adus de marele maestru unui show de radio ("A Prairie Home Companion") făcut, timp de zeci de ani, de Garrison Keillor - care apare în propriul rol şi care a scris şi scenariul. Probabil că nimeni nu se aştepta ca Altman - un mizantrop maliţios care punea sub fiecare bun sentiment tone de dinamită - să facă acest film, în care se cîntă country şi care împacă şi bunii, şi răii, şi mediocrii sub un cer al iubirii şi iertării. Nu doar că Altman l-a făcut, dar este un film-testament, pentru că maestrul ştia că va fi ultimul.
Frumuseţea filmului vine şi din frumuseţea poveştii. Cîntăreţii (Meryl Streep cîntă formidabil!) şi animatorii showului se arată în faţa unui public pe care nu-l vezi niciodată (pentru că sîntem noi, spectatorii) ca în faţa lui Dumnezeu. Toţi "trec testul", dar unii trebuie să se ducă să moară un pic... Viaţa e vis - şi poate un fel de show. Iar Altman îl face minunat, parcă dorind să ne spună: Îmi pare rău că trebuie să plec, dar mi-am făcut treaba, noapte bună!