Ce mai, 300 e superb! Nu e nevoie ca războinicul spartan să facă ceva deosebit, să omoare un duşman sau să-şi ridice sabia lui grea. E de ajuns să se uite la o vrăbiuţă cum se cacă sau să meargă pînă la magazinul de la colţ să cumpere o shaorma. În momentul acela, toţi muşchii săi, deja umflaţi, se mai umflă încă o dată. Toate grupele de muşchi se agită, se provoacă şi se scuipă unul pe altul ca maimuţele. Şi dacă asta se întîmplă doar la un căcăţel de mişcare, vă imaginaţi ce se poate întîmpla cînd războinicul spartan chiar se luptă. Bătălia adevărată nu e acolo unde se omoară soldaţii, ci pe corpul lor, unde fiecare pectoral, de capul lui, vrea să fie cel mai mare.
Şi asta e încă doar puţin din ce poate face războinicul spartan. Cînd gîndeşte, cînd meditează, cînd se uită în depărtări, cerul se înfioară, pînze de foc izbucnesc, norii încep să alerge şi să se adune, înnegrind zările.
Şi mai are o calitate războinicul spartan: poate face realitatea să se mişte cu încetinitorul! Regele Leonidas vrea să omoare un sol persan şi tocmai încearcă să-l împingă într-o groapă pe bietul om. În timpul ăsta, tu, în sala de cinema, ai nevoie să te duci la toaletă, dar te gîndeşti că o să pierzi bunătate de fază de luptă. Un sfat prietenesc: fă-o! Du-te liniştit şi ia-i şi prietenei tale un suc şi nişte floricele. Cînd te întorci, persanul tocmai s-a dezechilibrat şi pică, în sfîrşit, în groapa aia. Mi-am pus problema la final: acest film de 107 minute, pus pe o viteză normală de derulare, dacă nu ar fi filmat cu încetinitorul, cît ar dura: 25 de minute? 30?