AL PACINO
KIM BASINGER
TEA LEONI
Regie:...........Daniel Algrant
Scenariu:.......Jon Robin Baitz
Distribuţie:.....Ryan O'Neal
.....................Richard Schiff
.....................Bill Nunn
.....................Robert Klein
....................Mark Webber
....................Eldon Bullock
....................Rex Reed
....................Lewis Dodley
Imagine:........Peter Deming
Montaj:.........Suzy Elmiger
Muzica:.........Terence Blanchard
Costume:......David C. Robinson
Gen:.............Drama
Producţie:.....SUA/Germania
Durata:.........100 min
SINOPSIS
Eli Wurman (Al Pacino) îşi dă seama că în apropierea bătrâneţii viaţa lui începe să se destrame. Legendar reprezentant al relaţiilor cu publicul, ale cărui zile de glorie sunt de mult apuse, Wurman se pierde în ceaţa mijloacelor de informaţie, a celebrităţii şi a politicii, fenomene la apariţia cărora nu numai că a fost martor timp de trei decenii, dar a şi ajutat la crearea lor. O slăbiciune pentru alcool şi pentru medicamente îi întunecă temporar simţurile, dar nimic nu poate să-l facă să uite faptul că viaţa sa a fost de o superficialitate totală.
Este 2:30 dimineaţa şi Eli Wurman plăteşte cauţiunea unei starlete capricioase (Tea Leoni), ca o favoare pentru Cary Launer (Ryan O'Neal), o vedetă de renume mondial, care este ultimul său client important. În orele care vor urma, Eli îşi dă seama că se pierde într-o ceaţă întunecată, prins în firele unei conspiraţii politice şi ale unei crime care este urzită de nişte puteri nevăzute.
Toate aceste evenimente îl îndepărtează pe publicist de la scopul său principal, şi anume de la organizarea unui spectacol de caritate în favoarea unor nigerieni care au fost reţinuţi pe nedrept de către primar într-o închisoare din Manhattan. Motivat de amintirile din perioada anilor `60, în care şi el se ocupa cu activismul politic, Eli nu ţine seama de starea precară a sănătăţii sale şi canalizează întreaga sa energie maniacală către convingerea, flatarea, seducerea şi în cele din urmă recrutarea tuturor cunoscuţilor săi. Reuşeşte să-l convingă pe Laner, care încearcă să obţină un loc în Senat, să participe, ca şi pe pastorul Lyle Blunt (Bill Nunn), un preot din Harlem pasionat de oratorie, tot timpul însoţit de gărzi de corp, sau pe Elliot Sharansky (Richard Schiff), un milionar cu sentimente cetăţeneşti şi care ascunde numeroase secrete.
DESPRE PRODUCŢIE & DISTRIBUŢIE
Celelalte roluri din People I Know, provocatoarea dramă regizată de Dan Algrant şi bazată pe un scenariu original al cărui autor este Jon Robin Baitz, sunt interpretate de Ryan O'Neal, Kim Basinger, Tea Leoni, Richard Schiff, Bill Nunn, Robert Klein şi Mark Webber. Din partea companiei SouthFork Pictures, producătorii filmului sunt Michael Nozik, Leslie Urdang şi Karen Tenkhoff; Robert Redford şi Al Pacino sunt producători executivi.
"Eli are o viziune plină de romantism asupra zilelor de mult apuse", spune scenaristul Jon Robin Baitz. "are o imagine plină de melancolie despre un New York care de mult nu mai există. Este un idealist, într-o manieră lipsită de speranţă şi într-un fel şi de finalitate, şi cred că simte că lumea nu-i mai aparţine, că a fost depăşit de viaţă." "Cred că omul este destul de curajos", spune actorul Bill Nunn despre personajul Eli Wurman. "şi că la un anumit moment a fost cu adevărat bun în ceea ce făcea." "Este un bun ascultător şi are o inimă mare", observă Algrant. "Dar este o inimă care a fost uzată, transformată de meseria căreia i s-a dedicat."
În mijlocul programului frenetic al lui Eli apare Victoria Gray (Kim Basinger), văduva fratelui acestuia, care îi propune o evadare din lumea absurdă în care trăieşte. Îi cere să se întoarcă cu ea acasă, într-un loc retras din Virginia. Este o ofertă tentantă pentru Eli, care se simte paralizat de artificialitatea vieţii pe care o duce. "Aşteaptă momentul oportun, care să-i permită să se elibereze", continuă Baitz. "Dar este foarte greu să-ţi schimbi dintr-o dată stilul de viaţă."
De fapt, lumea lui Eli Wurman, în care roiesc actori ambiţioşi, politicieni, autori, atleţi, socialişti, oameni de afaceri, reporteri şi echipe TV, este un mediu competitiv, dar în care celebrităţile au nevoie de ajutorul său şi în care se luptă între ele pentru atenţia publicului. "Sa privim lucrurile în faţă", spune Algrant. "Legătura dintre Washington şi Hollywood datează din perioada lui Louis B. Mayer şi a lui Herbert Hoover". "Dar linia de demarcaţie dintre politică şi celebritate a devenit extrem de vagă atunci când Ronald Reagan a devenit preşedinte", adaugă Baitz. "Nu puteai să-ţi dai seama ce ţinea de electoral şi ce era pură carismă personală, sau care era momentul în care implicaţiile politice se suprapuneau cu o replică pe care o învăţa pe dinafară". "Eli Wurman are o viziune sofisticată asupra faptelor întâmplate", continuă Baitz. "A fost martor al revoluţiei pe care a cunoscut-o presa, a fost parte a acesteia şi a profitat de pe urma ei. Este un cunoscător al mediilor informaţionale."
Regizorul Dan Algrant şi-a făcut debutul în cinematografie cu filmul artistic Naked în New York, care l-a adus în atenţia criticilor dar şi a comunităţii cineaştilor independenţi; la sfârşitul anilor `90, el lucra într-un birou al companiei Greene Street Films, ca şi scenaristul Jon Robin (Robbie) Baitz, câştigător a numeroase premii şi cunoscut publicului pentru succesele dobândite cu spectacole dramatice precum Ten Unknowns sau The Substance of Fire. Prietenia lor s-a înfiripat în preajma filtrului de cafea sau a răcitorului de apă, dar în curând au evoluat la prânzuri al căror scop era vânarea de idei, asta până când Algrant s-a gândit la povestea unui publicist a cărui perioadă de glorie a apus de mult.
"Am discutat cu Robbie despre poveste, dar n-am crezut că o va şi scrie", spune Algrant. "Ştiam de la început că este un scriitor de excepţie, şi cum îmi este un prieten foarte bun am discutat despre mai multe proiecte pe care vroiam să le realizăm împreună. Aşa că dintr-o dată mi-a spus: "Am de gând să scriu această poveste". După ce au pus bazele unui parteneriat pe care "l-au formalizat într-o manieră informală", cei doi au început să caute modalităţi de ecranizare a poveştii – ceea ce le-a luat cam două săptămâni. "Am auzit în cap vocea unui tip şi am început să scriu", spune Baitz.
După ce au terminat scenariul, Algrant şi Baitz l-au trimis câtorva prieteni apropiaţi, şi imediat au primit răspunsuri favorabile. Printre aceşti prieteni se număra şi Leslie Urdang, producătoare de teatru, dar şi de film, care a colaborat cu regizorul Michael Hoffman la Visul unei nopţi de vara. De curând, ea se alăturase companiei lui Robert Redford, Wildwood Enterprises, şi i s-a părut că People I Know era proiectul ideal pentru SouthFork Pictures, diviziune a companiei conduse de producătorul Michael Nozik.
Primul obiectiv al producătorului a fost să-i ducă scenariul lui Al Pacino, un actor deplin care, sperau ei, va găsi convingător întunecatul personaj al lui Eli Wurman. "I-am dat scenariul într-un week-end, şi după două zile m-am trezit cu un pachet Federal Express în faţa casei", îşi aminteşte Baitz. "Conţinea o scrisoare de la Al Pacino, în care îmi spunea cît de mult i-a plăcut scenariul". "În bilet spunea că atunci când a terminat scenariul, şi-a spus că a văzut un spectacol extraordinar, dar că apoi şi-a dat seama că de fapt nu făcuse decât să citească o povestire", îşi aminteşte Algrant.
"Am vrut să facem repede acest film, şi să deţinem un control absolut asupra sa...n-am vrut să stăm ani întregi şi să ne gândim cum am putea să-l dezvoltăm", continuă regizorul. "Atunci când ne-am întâlnit cu Al, ne-am dat seama că acesta era încântat de rol, dar că avea la rândul său o problemă. Vroia ca filmările să se termine foarte repede. Robbie şi cu mine ne-am uitat unul la celălalt şi ne-am gândit că din partea noastră nu este nici o problemă".
Participarea lui Pacino a fost un element cheie, care a dus filmările de la People I Know cu un pas mai departe, către un parteneriat plin de succes cu finanţatorul proiectului, Myriad Pictures. Odată ce a fost cooptat Pacino, mai mulţi actori celebri s-au arătat interesaţi, fiind dornici să lucreze alături de această legendă a cinematografiei. "Trebuie să spun că dacă m-aş opri azi, după nouă zile de filmări alături de Al Pacino, aş muri simţind că am fost un actor împlinit", spune Tea Leoni în ultima zi de filmare. "Este ca şi când ai juca tenis cu cineva care este mult mai bun decât tine, care este în stare să-ţi returneze chiar şi cele mai proaste lovituri".
"Este emoţionant dincolo de aşteptări faptul că este un tip atât de generos şi de sensibil", spune Richard Schiff, la fel de încântat de partenerul său. Ryan O'Neal, al cărui personaj este o vedetă de cinematograf care cochetează cu ideea unei cariere politice, este de acord cu colegii săi. "Priviţi-l", ne spune Ryan O'Neal după ce a petrecut câteva zile pe platoul de filmare alături de Al Pacino. "Este un om extraordinar de talentat, dar şi de amabil, de sensibil şi de iubitor; iubeşte filmul, iubeşte viaţa. Este un tip care frânge inimile cu uşurinţă. N-am mai cunoscut pe nimeni care să-i semene. Pur şi simplu îl iubesc."
"Al este un maestru", spune Algrant. "Stăteam la o cafea în fiecare dimineaţă şi discutam proiectele pentru ziua respectivă. Aceste momente au fost o adevărata inspiraţie pentru mine, într-atât am fost de uimit de dăruirea sa, de profunzimea cunoştinţelor şi de generozitatea de care a dat dovadă. Pe platou n-am făcut decât să pun în practică ceea ce am învăţat de la el". Kim Basinger, cea care interpretează rolul Victoriei, drăgălaşa cumnată a lui Eli, este o actriţă care s-a alăturat distribuţiei pentru a beneficia de ocazia de a lucra alături de Pacino şi, în ceea ce-l priveşte pe Algrant, s-a dovedit a fi elementul cheie care lipsea ansamblului.
"Kim pur şi simplu îşi cunoaşte personajul", spune Algrant. "De fapt, atunci când am lucrat cu Kim, m-am simţit de parcă aş fi făcut curte unui arhetip al femeii sudiste – nu-i place să facă paradă cu talentele sale, dar atunci când se dedică unei anumite scene, este pur şi simplu fantastică". Algrant a fost la fel de impresionat de performanţa lui Ryan O'Neal în rolul actorului Cary Launer. "Ryan a fost exact aşa cum mi-am dorit să fie", spune Algrant. "Ryan este o mare vedetă de cinematograf. A trăit o viaţă tumultuoasă, a stat de multe ori în lumina reflectoarelor, dar a avut şi perioade dificile. Reuşeşte cumva să transpună aceste trăiri pe ecran".
Filmările au început în ianuarie pe străzile din Manhattan, într-o perioadă când întregul oraş era împânzit de echipe de filmare. "Frumuseţea filmărilor în New York ţine de faptul că te forţează să fii dur", descrie Algrant provocările pe care le implica lucrul în acest oraş. Spre exemplu, într-o ironie stil Catch 22, producătorii au încercat să obţină "diagrame" ale oraşului (enorme fotografii ale panoramei oraşului şi ale principalelor clădiri, care sunt folosite ca fundal pentru filmări), dar acestea nu erau disponibile deoarece majoritatea producţiilor care aveau loc în New York s-au văzut nevoite să folosească diagrame în loc să filmeze la faţa locului.
Printre locaţiile alese de producători s-a numărat şi celebrul Palm Restaurant (Westside), care a fost închis pentru public timp de două săptămâni şi transformat în decorul pentru petrecerea caritabilă organizată de Eli. Alte locaţii importante au fost Regent Wall Street Hotel, Waldorf Astoria, Manhattan South Police Station, sediul New York Times, Central Park. "Cred că Dan Algrant este conştient de faptul ca New York-ul în sine este un adevărat personaj", observă Tea Leoni. "Uneori este malefic, complotează împotriva ta, alteori este adormit şi pare inocent şi plin de culoare".
În plus faţă de utilizarea unor locaţii familiare din Manhattan, People I Know aduce pe marile ecrane mai mulţi locuitori celebri ai oraşului: Regis şi Joy Philbin, criticul dramatic Rex Reed, crainica Kaity Tong, muzicianul Jon Hendricks, modelul Sophie Dahl, şi William Bratten, fostul şef al poliţiei municipale.
Producătorul Michael Nozik este preşedinte la Wildwood Enterprises şi SouthFork Pictures, două companii de producţie fondate de Robert Redford. Nozik a colaborat pentru prima oară cu Redford în calitate de producător la Quiz Show, în 1994, şi la scurt timp după aceea s-a alăturat companiei sale de producţie, unde a produs filme ca The Legend of Beggar Vance, cu Matt Damon şi Will Smith, How To Kill Your Neighbour's Dog, No Looking Back, Cocioabele din Beverly Hills şi She's The One. Printre celelalte proiecte ale sale în calitatea de producător se număra The Perez Family, Thunderheart, Salaam, Bombay, nominalizat la premiile Academiei, Mississippi Masala, Crossing Delancey şi China Girl. A produs pentru HBO filmul Criminal Justice şi a fost producător asociat pentru Moartea unui comis voiajor, filmat de CBS.
Regizorul Dan Algrant şi-a făcut debutul cinematografic în 1994, cu Naked în New York, un film semi – autobiografic, bazat pe un scurt metraj pe care l-a realizat în timp ce studia la Şcoala de Film Columbia. Martin Scorsese a fost producător executiv pentru acest proiect. Algrant, născut în New York şi absolvent al universităţii Harvard, a făcut un prim documentar despre un proiect de construire de locuinţe ieftine în South Boston. În acea perioadă, Algrant avea doar 16 ani. După absolvire, nu numai că a avut ocazia de a preda la Harvard, dar a devenit şi asociatul lui Joyce Chopra, realizatoare de documentare, şi a început să lucreze în domeniul iluminaţiei scenice pe platourile din Los Angeles. Mai târziu, a fost admis la cursurile şcolii de film Columbia şi a continuat să realizeze scurt–metraje, printre care se număra Swimming, cîştigător al Premiului Focus, şi Anything for Jazz: Jaki Byard. A mai cîştigat şi un Premiu Focus pentru scenariul de la Duet. De curând, Algrant a regizat episoade din binecunoscutul serial HBO, Sex and the City.