V-ar plăcea carne de om? - Judecata

În spectacolul regizorului Alexander Hausvater "ne-am mîncat unii pe alţii" sînt vorbele care definesc relaţiile dintre oamenii obligaţi să trăiască sau să muncească împreună. Uitaţi de nemţi, 7 prizonieri ruşi stau închişi într-o temniţă, goi, fără mîncare şi fără băutură, timp de 60 de zile. Se revoltă, rabdă, urlă şi în cele din urmă organizează o loterie: aşa se stabileşte în ce ordine vor muri şi vor fi "consumaţi" de ceilalţi. Doi supravieţuitori, doar unul mai este în stare să se exprime raţional, sînt judecaţi de un tribunal sovietic (portretul imens al lui Stalin şi afişele de propagandă ale timpului veghează) pentru actele de canibalism comise în timpul acelei detenţii. Acuzatul povesteşte şi întruchipează succesiunea întîmplărilor, evoluţia de la condiţia iniţială la cea finală. În jurul lui, echipa Teatrului German de Stat Timişoara organizează sugestia acestui spaţiu sinistru.

Doar un mare talent actoricesc permite transformarea în spectacol de teatru a unei poveşti care ar trebui să rămînă în arhivele criminale. Maiorul Vukhov, actorul Georg Peetz, povestitorul îi "arată" pe rînd pe cei ucişi: printr-un gest, printr-o înclinare a capului, printr-o privire piezişă, printr-o îngenunchere, cei cinci prizonieri morţi în condiţii atroce, redevin persoane cu trăsături de caracter şi cu visuri şi nu doar suma muşchilor, inimii şi ficatului. Alături de regizor, Vukhov pretinde că aceasta este normalitatea: eroul ar fi cel care nu abandonează, nu sucombă, eroul ar fi supravieţuitorul.

În final se apelează la spectatori: supuşi unui intens bombardament al simţurilor (muzică tare, oameni în uniformă circulînd printre rînduri,) ei sînt îndemnaţi să voteze verdictul: nevinovat, crede majoritatea. Chiar aşa? Ne mîncăm unii pe alţii şi cel care i-a mîncat pe toţi este eroul?

Personal, refuz să stau în picioare în faţa tabloului lui Stalin, "erou între eroi".