Prima zi de filmare - Recviem

* Regizorul Dinu Tănase a început filmările la Recviem
* O distribuţie de excepţie îi reuneşte pe Andreea Bibiri, Maia Morgenstern, Horaţiu Mălăele şi Mihai Călin
* La Potigrafu... în Ungaria

---

Pe şoseaua Bucureşti-Ploieşti, după comuna Ciolpani, la ieşirea din comuna Potigrafu, se află o staţie de benzină PETROM. Aici s-a adunat dimineaţa devreme echipa filmului Recviem, film românesc produs de Castel Film (director Vlad Păunescu), regia Dinu Tănase, după un scenariu de Radu F. Alexandru. Primele amănunte despre echipa filmului le primesc de la Velvet Moraru, care este şi producător executiv. În rolurile principale au fost distribuiţi Andreea Bibiri, Horaţiu Mălăele, Maia Morgenstern, Mihai Călin şi Ana Ularu. Operator este debutantul în filmul de ficţiune de lungmetraj Mihai Tănase (un operator tînăr, dar experimentat în numeroase documentare sau în filme de mediumetraj). Autorul scenariului este cunoscutul scriitor şi scenarist Radu F. Alexandru (autor şi el al unui film de referinţă din opera lui Dinu Tănase, La capătul liniei). Autorii ambianţei plastice a filmului sunt Mihai Ionescu (decoruri) şi Viorica Petrovici (costume). Scenograful Mihai Ionescu s-a bucurat cînd a fost chemat să lucreze pentru film: "Este o mare plăcere să lucrez cu Dinu Tănase. Din păcate, suntem sub presiunea timpului. Speranţa este că vom pune ce avem mai bun, pentru reuşita Recviemului. Se va filma în Bucureşti, în diverse locaţii şi pe platourile Castel Film."

Ziua efectivă de filmare începe însă la cîţiva kilometri distanţă, pe şosea, unde circulaţia este întreruptă ritmic cu sprijinul efectiv şi generos al Poliţiei Române. Un Range Rover este pilotat de Horaţiu Mălăele care se întoarce din străinătate, din luna de miere, alături de tînăra lui soţie, interpretată de Andreea Bibiri. Mijlocul şoselei este ocupat de impunătoarea cameră Movietone 500, unde Mihai Tănase verifică atent cadrul, perspectiva, orizontul de unde trebuie să apară maşina care intră în ţară din... Ungaria. De altfel, geografia virtuală este una dintre cele mai frumoase aspecte ale turnării unui film, capitol cu multiple nuanţe şi interpretări. Regizorul Dinu Tănase, deşi se află la un moment important al filmului său, debutul, pare destins şi calm, deşi sunt sigur că prima zi de filmare nu-i deloc lipsită de amintiri, emoţii şi o firească tensiune nervoasă.

Îl rog pe regizor să-mi explice opţiunea pentru acest scenariu: "Este prima oară cînd fac un film după douăzeci de ani. Aş fi putut face multe filme, dar n-am găsit o poveste viabilă, capabilă să impresioneze potenţialii spectatori, un scenariu de substanţă. Nu vreau să spun prea mult despre subiect: doar atît, că este vorba despre cîteva destine a căror evoluţie poate emoţiona, este vorba despre iubire, este vorba despre o morală implicită care poate rezona în sufletele spectatorilor din prezent."

După douăzeci de ani. Titlul dumasian impune un flashback. Iată ce ne spune Dinu Tănase: "În urmă cu douăzeci de ani filmam la Fieni, în gară, cu Dan Condurache şi Mircea Albulescu pentru filmul La capătul liniei, poate cel mai important film al meu de pînă acum. Tot cu Radu F. Alexandru la scenariu. Atunci era prezentă şi Ioana Crăciunescu, iar filmul a obţinut importante premii la Festivalul de la Amiens." Pauză. Se reia filmarea, fiindcă au clipit farurile maşinii conduse de Horaţiu (în film Mircea). Din nou, probabil însoţiţi de gîndurile nu prea binevoitoare ale şoferilor grăbiţi spre Ploieşti, circulaţia se întrerupe şi în cîteva momente, în care toate telefoanele mobile sunt închise, se aud numai clasicele comenzi Motor! Acţiune!. De data aceasta filmarea a decurs bine, totuşi, pentru orice siguranţă, se mai trag două duble (în total au fost patru).

Echipa îşi strînge aparatele şi toată lumea revine la restaurantul Amnezia din România, Falatozo în limba maghiară (decor ad-hoc pentru a situa în acea geografie virtuală a filmului postul de graniţă dintre România şi Ungaria, unde cele două personaje - Corina şi Mircea - vor avea o discuţie decisivă pentru viitorul lor).

Reiau discuţia cu regizorul Dinu Tănase: "Am avut o perioadă foarte scurtă, dar intensă de pregătire, circa două săptămîni şi jumătate, şi voi filma timp de 23 de zile, în medie 4 minute şi jumătate de film pe zi. Mă bucur că Studioul Castel Film este producător şi acest film reprezintă o premieră în sensul că este primul film sută la sută românesc produs de Vlad Păunescu, care a lucrat la importante pelicule pentru cinematografii importante. Filmul este turnat în priză directă şi va fi developat pe peliculă Kodak. Îmi voi urmări personajele pe străzile Bucureştiului de astăzi, în magazine. Povestea lui Radu F. Alexandru, un autentic scriitor de scenarii, sper să fie privită de spectatori în primăvară."

Andreea Bibiri, apreciata actriţă de teatru care a obţinut un binemeritat succes pentru rolul susţinut în Căsătoria (dar şi în multe alte spectacole), îmi povesteşte despre aspiraţiile eroinei sale: "Vrea să trăiască şi să fie fericită." Stop. "Poate alte amănunte la o altă filmare. Poate e mai bine ca doar spectatorii să vadă direct pe marile ecrane destinul Corinei." Horaţiu Mălăele îmi declară la rîndul său: "Este un film important pentru mine. Scenariul este inteligent, plin de viaţă şi de tensiune. Sper să fac un rol total deosebit faţă de ce am mai jucat pînă acum în film."

Se pregăteşte a doua secvenţă a filmului, cea din popasul de la graniţă. Nu cred că reporterii sunt prea iubiţi de cineaşti, mai ales la începutul unui film. Totuşi ar mai fi ceva de adăugat: filmul a început, contrar obiceiului, cu o filmare a debutului acţiunii. Am avut noroc. Le ţinem pumnii şi lui Dinu Tănase, interpreţilor, echipei şi producătorului pentru ca filmul să ne reprezinte cu succes măcar la un mare festival internaţional. Punct.