La premiera canneză a filmului lui Cristian Nemescu a venit din SUA şi fiica sa.
Armand Assante crede că filmul reprezintă corect şi punctul de vedere al soldaţilor americani trimişi de 40 de ani să lupte pe fronturi străine
Armand Assante: Sunt foarte mîndru de premiu şi de film. Cristian Nemescu avea un talent particular pe care puţini cineaşti tineri îl au, acela de a surprinde exact trăsăturile personajelor sale şi de a şti să le transpună pe ecran. Acest talent îl apropie de neorealismul italian şi mă face să-l compar cu Mario Monicelli şi Vittorio De Sica. În plus, Cristi avea maturitatea şi abilitatea lucrului cu actorii, iarăşi un talent foarte rar la cineaştii tineri.
Iulia Blaga: Aţi avut reticenţe la început pentru că urma să lucraţi cu un cineast şi debutant, şi român?
A.A.: Nu, deloc. Nici personajul meu nu era relaxat. Ofiţerul american pe care îl interpretez ateriza în mijlocul unui peisaj răvăşit de un dezastru petrecut cu mult timp înainte. Nimeni nu avea idee de ce se întîmpla în satul acela. Personajul meu reprezenta necesitatea războiului. Ironia face că el încearcă să împiedice bombardamentele din Kosovo, iar şeful gării care opreşte transportul miliar (n.red. - interpretat de Răzvan Vasilescu), crede că problemele lui sunt mai importante şi că a fost trădat de americani încă de acum 60 de ani. Mi-a mai plăcut la Cristi faptul că a avut curajul să filmeze în timp real. El a fost şi unul dintre foarte tinerii cineaşti de la care am avut ce învăţa.
I.B.: Au existat diferenţe între felul în care aţi conceput amîndoi personajul?
A.A.: Am fost foarte preocupat de etica militară, dar pe urmă mi-am dat seama că personajul meu era atît de absorbit de supunerea în faţa legii încît devenea ridicol. Pentru mine, Jones e o metaforă pentru necesitatea legii, şi aceasta e tragedia filmului: nici o societate nu poate funcţiona fără a se supune legii.
I.B.: Ca american, credeţi că în film există o anume ironie la adresa Americii?
A.A.: Nu i-aş spune aşa. Personajele au sentimente amestecate, iar personajul meu încearcă în plin haos să rămînă moral. Şi nu poate, pentru că nimeni nu-l ia în seamă.
I.B.: Credeţi că publicul american va înţelege filmul?
A.A.: Sunt convins, pentru că avem mulţi soldaţi plecaţi să lupte prin lume, iar ei nu sunt ascultaţi şi sunt manipulaţi de schemele politice. Acest lucru se întîmplă de 40 de ani. De aceea cred că americanii se vor identifica cu personajul meu. California Dreamin' e o comedie, dar e în acelaşi timp şi o tragedie.
I.B.: Veţi veni în România pentru lansarea filmului?
A.A.: Dacă mi se cere, da, însă deocamdată trebuie să mă întorc repede în SUA. Oricum, vreau să lucrez din nou cu Andrei Boncea, pe care îl ştiu deja de cinci ani. El mi l-a prezentat, acum trei ani, pe Cristi şi mi-a spus că este unul dintre cei mai talentaţi tineri cineaşti români. Acum sunt convins şi eu de acest lucru şi sper ca moştenirea lui Cristi să fie apreciată aşa cum trebuie. E foarte trist că n-a apucat să-şi vadă primul şi ultimul film terminat.