Scrisoare din Bucureşti - Festivalul BucurEşti.Vest 2001

Scrisoare din Bucureşti

"O zi luminoasă. Prima zi din nou la Bucureşti. Prima şedere din motive profesionale: participarea la un festival internaţional de dans cu durata de 16 zile...Merg în Bucureştiul lunii mai 2001, un oraş undeva între Orient şi Occident, în mijlocul unui vulcan balcanic.
România este oare lipsită de şanse? Unii reuşesc să se ridice din ruine. Lucrează susţinut, au o viziune.

În violenţa cotidiană a rutinei româneşti, te întâlneşti cu o mână de oameni cu energia şi hotărârea de a dansa. Obişnuiţi cu improvizaţia, sacrificiul şi cu o absenţă totală a subvenţiilor publice, dinamici şi profesionişti, ei ne prezintă 11 coregrafi români şi 9 producţii străine, însoţite de prezentări video şi alte evenimente.

"Pregăteşte-te!" spune prezentatoarea. Ea se deplasează dansând prin clubul de noapte aglomerat. Denumit Green Hours, clubul este timp de câteva săptămâni punctul de întâlnire pentru BucurEşti.Vest, festival bienal de dans contemporan. Nici acesta nu este Bucureştiul. Şi totuşi vizitatorii şi artiştii au venit aici. Au venit, deoarece Vestul caută mereu noi trăiri, deoarece occidentalii descoperă (şi chiar promovează) Balcanii, deoarece Estul sălbatic îşi doreşte să plece în Vest. Dinamicii (din Londra, Berlin, Paris, ca să nu uităm Tallinnul, Varşovia, Liubliana), toţi căutând speranţe pentru o recoltă potenţială. Au venit aici pentru a se alătura festivalului organizat îndrăzneţ şi curajos de Cosmin Manolescu. În cadrul evenimentului, Joker Dans Ro, cea de-a doua Platformă a Dansului Românesc, şi Movements on the EDGE, un atelier pentru profesioniştii dansului contemporan est-europeni. Un pachet complet.

Invitaţii sosiţi se pregătesc pentru programul oficial şi participă la secţiunea OFF programată la Centrul MAD, nou înfiinţat. Toţi sunt curioşi. Apoi în seara oficială, Mihai Mihalcea porneşte într-o ofensivă cu spectacolul său "Vii la spectacol şi primeşti un extra burger!", profitând de ocazie pentru a spune tuturor într-un stil de comedie pură tip Nigel Charnock care este în opinia lui adevărată faţă a lucrurilor. O declaraţie personală, în engleză pentru străini şi în acelaşi timp în română, dar într-o variantă diferită. Mihai Mihalcea îşi declară temerile şi menţionează tot ceea ce aduce succes şi stres în viaţa unui coregraf. Spectacolul său prinde. Spectatorii sunt amuzaţi. Aşa cum sunt şi de "Strada 11 iunie 41" , coregrafia Vavei Ştefănescu pentru aparate de fax şi cafetiere.

Oare acesta este Bucureştiul? Arta corporală extremă, aşa cum este prezentată în "Outcome", o piesă solo a lui Manuel Pelmuş. Un bărbat, conectat la un fir care pare a fi parte a părului său, se balansează într-un ritm monoton, se desprinde din dimensiunea temporală, se joacă pentru a deveni altceva, îşi explorează meditativ propriile origini şi se decorporalizează, încearcă să scape de el însuşi. Simplu şi fascinant, acest spectacol aduce sentimentul de presiune înapoi. Acesta trebuie să fie Bucureştiul.

O misiune de transformare similară este adusă de "Human Zoo", produsă de organizatorul festivalului, Cosmin Manolescu, în colaborare cu Marie Gabrielle Rotie (MB). Piesa în 3 acte captivează publicul atunci când corpurile sunt eliberate din orice tipar recunoscut şi caută o formă pură, pe măsură ce se unduie în semi întuneric. Din nou, o mişcare la limită, o mişcare între animal şi uman....

Tinerii lupi ai festivalului merită şi ei felicitări, pentru că nu aşteaptă un cumpărător. Au încrederea de a se prezenta ei înşişi. Cu resurse limitate şi sume mici de bani stoarse parcă din piatră seacă, reuşesc să fie perfect organizaţi. Probabil că acesta este acum Bucureştiul."

(Ballet Tanz Aktuell, iulie 2001, articol de Adolphe Binder, traducere din limba engleză).

***

E vremea să dansezi

"...Simboluri , muzica live şi decoruri îndrăzneţe aduc Bucureştiul în atenţia lumii pentru trei săptămâni. Festivalul e o dovadă că nevoia artistică există, iar poezia dansului, renăscută la noi în ultimii 11 ani, face să vibreze sufletul spectatorului-artist..."

(Privirea, mai 2001, articol de Simona Buta)

***

Dragoste pe ringul de dans

"Spectacolul de dans al companiei Christine Bastin a umplut până la refuz sala Odeonului. Primul moment s-a numit "Entre deux" şi a fost rezultatul unui atelier condus de coregrafii Pascal Allio şi Pascaline Verrier în perioada 30 aprilie-5 mai la Centrul MAD. "BE" a fost numele pălăriei sub care s-au desfăşurat două momente distincte care au vorbit despre dragoste şi despre modul de "a fi" erodat de sentiment."

(Independent, 14 mai 2001, articol de Gabriel Ispas)

***

O suită de şocuri estetice pentru publicul român

Festivalul internaţional de dans a debutat cu spectacolul "Headbreak-balloon body and brain", spectacol susţinut de compania Granhoj Dans. O oră în care spectatorii sunt puşi în faţa unei metafore nonconformiste. ... O metaforă a vieţii, ca reluare a imaginii medievale a omului-balon-de-săpun, văzut acum, modernist, ca un balon de cauciuc... O metaforă a actului comunicaţional, când cuvântul nu are nici o valoare... O metaforă a seducţiei, a senzualităţii, în care personajele comunică şi se comunică prin intermediul singurei artere comunicaţionale care a mai rămas disponibilă: balonul, efemer ca existenţa însăşi, ca natura umană."

(Cotidianul, 14 mai 2001, articol de Elena Visu)

***

Dansul cucereşte capitala

"Daca nu prin economie şi nici prin politică, atunci cu siguranţă prin cultură, România este deja "integrată" în Europa. Festivalul BucurEsti.Vest este organizat de fundaţia Proiect DCM, timp de trei săptămâni, la teatrul Odeon vor putea fi văzute spectacole ale unor companii din Danemarca, Marea Britanie, Franţa, Elveţia şi România. Trei dintre profesorii invitaţi la atelierul Movements on the EDGE au vorbit despre legături, contacte, comunicare, reţea, dialog, prietenie, cuvinte exprimând înţelesul autentic pe care artiştii europeni îl au pentru mişcarea culturală din ţara noastră, în care vor să se implice activ prin schimburi de acest tip. Este şansa noastră de a ne semnala prezenţa într-o Europă de care altfel rămânem destul de departe".

(Adevărul, 10 mai 2001, articol de Cristina Modreanu)

***

Curaj managerial în cultură - Prima ediţie a Festivalului Internaţional de dans BucurEşti.Vest

"Într-un moment în care interesul sponsorilor pentru evenimentele culturale este în continuă diminuare, coregraful Cosmin Manolescu, managerul Fundaţiei Proiect DCM, a avut curajul să se avânte în organizarea, la Bucureşti, a unui festival internaţional de dans. Mai puţin mediatizat decât orice alt eveniment cultural, dansul contemporan românesc se află "într-un ritm lent, dar constant de dezvoltare" - după cum afirmă Cosmin Manolescu. În aceste condiţii, se simţea nevoia unui festival internaţional care să stimuleze şi să sprijine dezvoltarea dansului românesc. Astfel, în perioada 11 - 27 mai se va desfăşura prima ediţie a Festivalului Internaţional de Dans "BucurEsti.Vest", festival ce va aduce în România artişti de seamă din Elveţia, Danemarca, Marea Britanie, Franţa, Finlanda, Ungaria...".

(Cotidianul, aprilie 2001, articol de Cristina Ologeanu)

***

Ex-centricity-solitary-work şi Foofwa

Mobilitatea corporală şi verbală a ingeniosului dansator elveţian a uimit publicul bucureştean care l-a aplaudat cu frenezie minute în şir (...). Foofwa d’Imobilite experimentează o metatextualitate coregrafică, un text-dans în care cuvântul şi mişcarea nu sunt doar mijloace, ci structuri ale unui cod devenit el însuşi principal reper. Fiecare cuvânt îşi găseşte corespondentul în ritmicitatea gesturilor şi proiecţiilor, într-un cadru coregrafic aflat în continuă lărgire. Ca tip de limbaj exploatat la toate nivelele, dansul se redimensionează şi îşi întregeşte semnificaţiile adoptând o fină autoparodie."

(Observator cultural, mai 2001)

***

Însemnările unui spectator entuziast

"Din manifestările derulate în cadrul Festivalului Bucuresti.Vest, recent încheiat, am reuşit să văd numai 4 spectacole: cel al artistului elveţian Foofwa d’Imobilite, Karma Mixtura al trupei ungare Dream Team Theatre, Ring al companiei Felix Ruckert şi Proud to be here în coregrafia Katharinei Vogel (Elveţia). Aceste 4 spectacole mi-au dat măsura calităţii festivalului şi m-au făcut să regret profund faptul că le-am ratat pe celelalte (...). Mi-au plăcut şi pentru că am găsit, la fiecare în parte, subtile abordări ironice, lucru de care cam duce lipsă dansul românesc (care atunci când nu e grav, cade neapărat în caricatură şi grotesc). Oricum festivalul a fost o reuşită, cu o salutară diversitate stilistică a spectacolelor şi cu o selecţie care nu a făcut nici un rabat de la calitate, de aceea nu pot decât să-I felicit pe organizatori şi sponsori că au făcut să existe un asemenea lucru."

(Dilema, 7 iunie, articol de Cezar Paul Bădescu)