Interviu cu David Lynch - Mulholland Drive

Î: Mulholland Drive face referire la o şosea sinuoasă, în timp ce The Straight Story vorbea despre un parcurs în linie dreaptă. Să vedem aici un semn?

R: Mulholland Drive este o şosea fantastică, ce străbate munţii Santa Monica. Pe alocuri trece printr-o zonă rezidenţială, pentru ca în alte locuri să aibă un aspect de drum de munte, deschis şi sălbatic. Pe timpul nopţii este un drum foarte întunecat. De această şosea se leagă multe experienţe şi multe poveşti. Are o mare putere de atracţie şi emană un mare mister. Din anumite locuri, îţi oferă o vedere panoramică asupra oraşului Los Angeles sau asupra întregii văi.

Î: Ce s-a întîmplat între episodul pilot de serial de televiziune care a fost la început Mulholland Drive şi reluarea filmărilor pentru a face un film de cinema?

R: Canal + şi producătorul Pierre Edelman mi-au propus să reiau proiectul pentru a face un film de cinema. Le-a luat un an pentru a recupera drepturile. La sfîrşitul acelui an, nu aveam nici o idee despre cum urma să transform într-un film coerent ceea ce filmasem deja. Dar, într-o noapte, m-am aşezat la masa de scris, şi într-o jumătate de oră, mi-au venit toate ideile. Am scris scenele adiţionale, şi am reluat filmările, care au durat patru săptămîni. Aceste idei noi au transformat fiecare element deja existent, iar ceea ce am filmat a afectat începutul, mijlocul şi finalul filmului.

Î: Cu toate aceste vise şi deziluzii, am putea spune că filmul este un imn al mitologiei Hollywoodului.

R: Hollywood este un mare rezervor de mitologie. Dintotdeauna a fost un loc purtător de speranţe. Oamenii vin aici în număr atît de mare pentru că îşi imaginează că se vor putea exprima sau vor putea să devină celebri, exact la fel ca cei care se duc la Las Vegas, cu dorinţa de a se îmbogăţi. Dar foarte puţini dintre ei reuşesc.

Î: Ce probleme aţi avut în timpul filmărilor?

R: Nu am avut probleme. Decorurile, costumele, multe lucruri au fost pierdute în acel an de inactivitate. Din fericire, am reuşit să recuperăm tot ce fusese rătăcit şi am putut să continuăm filmările.

Î: Există elemente pe care regretaţi că nu le-aţi dezvoltat?

R: Nu. Cred că această poveste a fost dintotdeauna menită să devină film. Ciudat a fost doar drumul pe care l-a parcurs pentru a ajunge aici. După părerea mea, a fost o binecuvîntare că acest film a fost realizat în doi timpi. Dacă am fi făcut totul dintr-o dată, multe idei ar fi fost pierdute.

Î: Puteţi să ne spuneţi care sînt scenele pe care le-aţi turnat special pentru cinema?

R: Nu.

Î: În scena întîlnirii cu producătorii de film, lăsaţi impresia că vă reglaţi conturile marile studiouri, arătînd că regizorul nu are nici o iniţiativă.

R: Da, alţii iau deciziile în locul lui. Este o chestiune de putere. Aşa se întîmplă destul de des la Hollywood. La Hollywood, uneori regizorul este un cetăţean de mîna a doua.

Î: De ce aţi dat rolul producătorului lui Angelo Badalamenti?

R: Angelo este compozitor, dar ştiu că dintotdeauna a visat să joace. Experienţa a arătat că este într-adevăr înzestrat ca actor, dar mi-e teamă că am creat un monstru. Cred că de-acum înainte îmi va fi foarte dificil să mai lucrez cu el!


Î: Cum vă explicaţi că filmele dvs. sînt mai clare pe măsură ce le revezi?

R: De obicei, vedem un film o singură dată. Dar filme precum Opt şi jumătate al lui Fellini comportă nişte abstracţiuni de care îţi dai seama după ce l-ai văzut a doua sau a treia oară. La fel ca şi cu filmele lui Kubrick: le apreciez puţin mai mult de fiecare dată cînd le revăd.

Î: Se poate spune că aţi fost influenţat de Kubrick?

R: E posibil. Ştiu că i-a plăcut Eraserhead, şi asta m-a impresionat foarte profund.

Î: Aveţi şi proiecte muzicale...

R: Am făcut un grup, Blue Bob, cu prietenul meu John Neff. Sîntem pe cale să scoatem un album. O să mă puteţi auzi cîntînd la chitară electrică. Sunetul evocă uzinele, dar are sensibilitatea anilor '50. Şi mai lucrez cu Angelo Badalamenti la un grup intitulat Thought Gang - pregătim un disc.

Î: Care va fi ambianţa sonoră?

R: Îmi place heavy-metalul şi rock'n'roll ul oniric al anilor cincizeci.

Î: La ce lucraţi în prezent?

R: Am lucrat timp de doi ani la un site internet. Sperăm tot timpul că îl vom putea lansa. Am vrut să îl lansăm în momentul premierei americane cu Mulholland Drive, dar nu eram gata. Am construit foarte multe lucruri experimentale, mai ales trei seriale concepute exclusiv pentru Net. E un punct de plecare, nu ştim încotro duce, dar se schimbă tot timpul.