Realitatea Românească / iunie 2002
Mulholland Drive
*** (pentru că este șocant vizual, pentru că te absoarbe cu totul dar pentru că, până la urmă, se simte că este un film făcut pe bucăți, ceea ce lui David Lynch nu i se iartă)

Puțini americani se pot lăuda cu o cunoaștere atât de amănunțită a universului lui David Lynch ca cea pe care au căpătat-o românii acum zece ani, când Twin Peaks era unul dintre primele seriale americane noi difuzate la noi în țară. Blue Velvet și Wild at Heart au circulat pe casete video și multă vreme erau considerate monede forte la schimburile cu producții mai noi.

Chiar dacă povestea din Mulholland Drive are puține puncte comune cu ceea ce ați văzut deja, predilecția regizorului pentru a împleti visul cu realitatea și pentru a prezenta supranaturalul ca parte a realității și realitatea ca privită printr-o prismă distorsionată este mai prezentă ca oricând în acest film.

Început ca un prim episod al unui serial de televiziune niciodată terminat, filmul are părți filmate la aproape doi ani diferență, iar acest lucru nu face nimic pentru a lămuri spectatorul cu privire la ce se petrece pe ecran. Dacă veți merge la cinematograf, fiți atenți: multe detalii sunt esențiale pentru a înțelege ce se întâmplă, dar la fel de multe nu au absolut nici o relevanță.



Regia: David Lynch Cu: Justin Theroux, Naomi Watts, Laura Harring, Ann Miller, Dan Hedaya

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus