California Dreamin' (nesfârşit)
Încap oare 15 ani de tranziţie în două ore şi jumătate de peliculă? Răspunsul e, cu siguranţă negativ, în cazul în care cineva şi-ar propune aşa ceva. Dar dacă regizorul, în cazul de faţă şi scenarist, îşi propune doar să ofere publicului o ficţiune savuroasă, pornind de la o ştire senzaţionalistă dintr-un ziar cu bulină roşie, are şanse maxime de reuşită.

Cum o fi reuşit Cristian Nemescu să înglobeze într-o poveste mică şi al naibii de coerentă teme majore ale societăţii româneşti postdecembriste, numai Dumnezeu ştie. Şi pentru că era tare curios, l-a chemat de urgenţă pe Cristi la El, să-i povestească. Iar Cristi s-a dus şi ne-a lăsat un film neterminat, atribut care a fost înglobat în titlu şi care, involuntar sau nu, ne oferă chintesenţa acestei poveşti fără sfârşit. Nu ştim cum ar fi arătat varianta finală, însă ar fi fost păcat ca din raţiuni economice sau de orice altă natură să fie tăiată vreo secvenţă sau vreo replică.

California dreamin' pleacă strict de la titlul unei ştiri: un şef de gară din România a avut tupeul incomensurabil să ţină în loc un tren NATO care transporta echipament militar, păzit de câţiva soldaţi americani conduşi de un ofiţer. De aici, firul epic al ştirii reale este abandonat şi suntem purtaţi pe valurile imaginaţiei lui Nemescu într-o parabolă, care pentru spectatorul străin de România poate fi lejer încadrată în aceeaşi categorie cu Pisica albă, pisica neagră a lui Kusturica. Dar noi, cei din linia întâi a tranziţiei fără de sfârşit, recunoaştem, cu amuzament, teme fundamentale ale societăţii româneşti: aşteptarea de jumătate de veac a americanilor, tradiţionala ospitalitate românească, profitorii de după revoluţie, mitingurile spontane din anii '90, pasiunea pentru telenovele (manelele au apărut ca fenomen mai târziu), birocraţia ucigătoare, discrepanţele dintre sat şi oraş, iar lista poate continua.

Spre deosebire însă de alţi confraţi ai săi, care au abordat temele respective, Nemescu a găsit scurtătura către sufletul spectatorului. Fără stridenţe, fără înjurături în exces, fără poezie abstractă cinematografică. O partitură simplă, executată magistral de actori, cu menţiuni speciale pentru Ioan Sapdaru şi Răzvan Vasilescu. Armand Assante adaugă plusvaloare prin simplul fapt că un american interpretează rolul ofiţerului NATO, ceea ce, chiar dacă nu este cazul unui recital actoricesc, asigură autenticitatea dialogurilor, asta ca să nu mai vorbim de efectele pozitive la capitolul marketing.

California dreamin' ne oferă, poate pentru prima oară, dreptul să visăm la Oscarul californian. Iar dacă va fi să fie, în locul lui Cristian Nemescu vor urca pe scena de la Kodak Theatre sufletele milioanelor de români.


California Dreamin' (nesfârşit)
MediaPro Pictures, 2007
Scenariul şi regia: Cristian Nemescu
Distribuţia: Armand Assante, Răzvan Vasilescu, Ioan Sapdaru, Maria Dinulescu, Gabriel Spahiu, Cătălina Mustaţă, Jamie Elman
Premii: Laureat la secţiunea Un Certain Regard a Festivalului de la Cannes 2007.

Regia: Cristian Nemescu Cu: Armand Assante, Răzvan Vasilescu, Jamie Elman, Maria Dinulescu, Ion Sapdaru, Alex Mărgineanu, Andi Vasluianu, Gabriel Spahiu

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus