Istoria computerizată - Pearl Harbor

Pearl Harbor (2001) nu e un film-continuare, ci unul reluare. Subiectul a fost "atacat" de peste 40 de ori pentru marele sau micul ecran, din 7 decembrie 1941 încoace (data bombardamentelor), dar asta nu înseamnă că o nouă producţie n-ar putea scoate bani, mai ales că-i una cu lupte computerizate (bănuiesc că prima din istoria subiectului).

Regizorul Michael Bay face în primul rând un film mult prea lung: după o introducere de circa o oră şi-un sfert (cu prezentările de rigoare, un triunghi amoros pe fundal de ante-Pearl Harbor şi voluntariate vitejeşti) urmează, ca la orice compunere gimnazială, un cuprins cu miezul luptei din Hawaii (recunosc că bine realizată d.p.d.v. tehnic-computaţional) de vreo 30-40 de minute, după care vine încheierea de încă o oră şi ceva, cu rezolvarea triunghiului prin suprimarea unuia din unghiuri şi lacrimile aferente. Patriotisme, demagogii, spectaculos, stereotipuri, dulcegării... all in all o superproducţie-tip, destul de plicticoasă în 2/3 din timp, în care cel mai frumos cadru e cel cu steagul imperialist japonez fluturând ameninţător în bătaia vântului. N-am putut să-mi împiedic gândul că drapelul japonez (mai ales aşa cum e el astăzi, fără raze) e cel mai frumos din lume: ce poate fi mai teribil de estetic şi bun gust în simplitatea lui, decât un disc de un roşu aprins pe o bucată de pânză de-un alb imaculat? Cu siguranţă, sensibilitatea şi forţa expresivă a poporului de la Soare răsare sunt ieşite din comun... sau poate doar altfel faţă de cele ale popoarelor de unde soarele apune...