Interviu cu Laurent Chouchan, co-scenarist - Tanguy

Copiii care stau pînă la o vârstă înaintată cu părinţii lor, este un subiect care corespunde realităţii!

Da. Există studii din ce în ce mai elaborate, există şomajul şi tot felul de motive care au făcut ca acest subiect să fi devenit unul social. Dar a fost amuzant să prezinţi personajele ca pe nişte persoane nemaipomenite: oameni frumoşi, bogaţi, inteligenţi, toleranţi şi care au reuşit să-şi educe fiul atît de bine - acesta este atît de admirabil, încît părinţii nu mai ştiu cum să se descotorosească de el!

Cine este Paul, tatăl?

Paul este un inginer de geniu, a cărui specialitate este desalinizarea apelor marine şi retratarea apei. Se ocupă, cum ar veni, de "bunăstarea planetei". În viaţa particulară, este foarte îndrăgostit de soţia lui, care îi împărtăşeşte sentimentele. Este tandru, subtil şi în acelaşi timp conştient că faptul că "flăcăul" lui stă încă pe capul lor a devenit o problemă. A încercat de mai multe ori să-i vorbească, însă crede că asta îi face plăcee soţiei lui şi nu vrea să o supere.

Şi Edith, mama?

Edith are aceleaşi caracteristici ca Paul: inteligentă, generoasă, tandră. Este o femeie cu carieră profesională (decoratoare de interioare), o mamă şi o soţie bună.... numai că ne dăm seama că nici ea nu-şi mai suportă plodul - şi de aici începe povestea... Ea a reuşit să-i dea o educaţie cum nici nu spera. Şi cînd certitudinile sale încep să se ducă pe apa sîmbetei, este obligată să trişeze faţă de cei care o admiră atît de mult, faţă de familia sa, consumîndu-se mult în sinea ei din această cauză.

Cum vi l-aţi imaginat pe Tanguy?

Am fost foarte atenţi la modul în care trebuia să conturăm personajul lui Tanguy, pentru că, dacă am fi făcut acealşi scenariu cu un personaj de 35 de ani, şomer, victimă a sistemului social, am fi căzut spre dramă şi sordid. Aşa, personajul nostru este amuzant tocmai fiindcă e perfect. Ne-a inspirat o persoană reală, care face un doctorat în chineză, este amabil, inteligent, seducător, simpatic, şi ne-am spus: cineva ca el, care ar trăi încă pe capul părinţilor, care se simte atît de bine acolo, şi care nu are nici un chef să plece.... de aici s-ar putea naşte un dezastru absolut!

Problema lui Tanguy este aceea că nu are chef să ia viaţa în piept.

El are o particularitate care scapă oricărei logici socio-economice: s-a născut cu o întîrziere de treisprezece zile, se simţea prea bine în pîntecele mamei, şi, la 28 de ani, se simte la fel de bine la ea.

Cum aţi lucrat cu Etienne Chatiliez?

A trebuit să învăţăm să ne cunoaştem. Luni întregi ne-am adulmecat precum doi căţei şi acest proces de cunoaştere reciprocă a fost amuzant, dar lung. Am învăţat să fim răbdători, dar uneori eram pur şi simplu disperaţi. Însă ştiam că aveam un subiect. După opt luni, am scos un sinopsis modest, de paisprezece pagini, subţire, care nu avea mai nimic... Politicos, Charles Gassot ne-a spus: "aţi lucrat bine!". Şi, în ianuarie, s-a produs un declic! Deodată, totul era limpede şi începea să ia formă. Într-o lună am scris scenariul şi plecînd de la acesta, am cizelat totul.

Cum procedaţi pentru a crea o situaţie comică?

Este esenţial să mă facă să rîd. Nu e întotdeauna o plăcere să scrii un scenariu, uneori sînt blocat în faţa calculatorului zece ore pe zi, săptămîni întregi, fără să se întîmple nimic. Şi, la un moment dat, lucrurile încep să meargă, zilele nu sînt suficient de lungi, văd cum povestea îmi curge înaintea ochilor şi sînt eu însumi uimit.