O strălucită comedie inspirată de Marivaux - The Triumph of Love

Mai puţin cunoscut de cinefili, Pierre de Marivaux (1688-1763), scriitor francez cu formaţie juridică, autor de romane, tragedii şi mai ales comedii, parodii şi piese satirice, a revoluţionat dramaturgia franceză prin combinarea a două atribute mai rar prezente pînă atunci pe scenă: subtilitatea psihologică şi replica spirituală. Aceste calităţi au determinat opţiunea marelui cineast Bernardo Bertolucci (Last Tango in Paris, The Last Emperor, Novecento, Little Buddha, Stealing Beauty) pentru a debuta ca producător. Clare Peploe (regizoare şi scenaristă la filme semnate de Michelangelo Antonioni şi Bernardo Bertolucci) a intuit caracterul modern al personajului principal al piesei Triumful dragostei (scrisă de Marivaux la doi ani - 1732 - după marele succes cu Jocul dragostei şi al întîmplării), Leonide Phocion, o prinţesă care joacă rolul unui bărbat ce trebuie să cucerească o femeie, un filozof şi pe adevăratul iubit. Povestea rămîne în tiparele imaginate de autorul francez. Redarea unui tron uzurpat principelui de drept, iubitul prinţesei, generează toată strategia acesteia, pusă în aplicare cu sprijinul bunei prietene Corinne, al unui servitor şi al unui grădinar, aflaţi în slujba filozofului Hermocrates şi a surorii sale, Leontine.

Pentru a-şi finaliza proiectul, prinţesa se deghizează, prefăcîndu-se îndrăgostită atît de filozof, cît şi de sora acestuia. Personalităţile succesive sunt treptat animate cu o eficacitate maximă în finalizarea ţelului principal, cucerirea dragostei prinţului văduvit de drepturile sale - Agis. Filmat în decoruri naturale în faimoasele grădini italieneşti din Lucca (Toscana), The Triumph of Love păstrează spiritul secolului lui Marivaux, dînd în acelaşi timp, prin calitatea interpreţilor şi concepţia filmică a regizoarei, măsura capacităţii textului de a fi extrem de actual şi modern. Astfel, convenţia teatrală este discret sugerată, dar nu anulează ritmul şi mobilitatea camerei ce înregistrează emoţii şi strategii, spirituale replici şi întîmplări amuzante, gaguri moderne (secvenţa tirului cu arcul), trimiteri comice la manierismul epocii Raţiunii, ironizate tocmai pentru excesul de logică, pentru rolul infim acordat sensibilităţii şi trăirii autentice.

Asumarea unei triple personalităţi este un pariu cîştigat cu brio de actriţa Mira Sorvino, fermă şi vulnerabilă, ironică şi tandră, capabilă să negocieze, ca orice femeie din zilele noastre, politică şi sentimente. În rolul Prinţesei, Mira Sorvino cucereşte de la primele secvenţe ale filmului cu dificila sa partitură, prin valorificarea exactă a mişcării, replicii şi alternanţelor inteligent avansate în funcţie de personajul atacat. Victimele sale sunt, în primul rînd, Ben Kingsley (Hermocrates), păcălit în ipostaza sa de filozof raţional, precum şi excelenta Fiona Shaw (Leontine), sora filozofului, "sedusă", la o vîrstă mai puţin potrivită "jocurilor dragostei".

Deşi păstrată în limitele şi cadrul epocii evocate (cu contribuţia masivă a autorilor decorurilor şi costumelor, Ben Van Os - colaborator la Orlando - şi Metka Kosak - colaborator la filmul La vita e bella), piesa lui Marivaux capătă o nouă tinereţe, neavînd nici un tribut de plătit desuetitudinii, teatralismului sau decalajului temporal.

Spirituale şi elegante, sensibile sau ironice, replicile curg fermecător, dezvăluind cu limpezime tacticile Prinţesei hotărîte să facă dreptate, dar şi să-şi cîştige inima iubitului, rezolvările filmice anulează cu fermitate şi eleganţă sursa dramatică, suspansul se naşte din farsă, iar Clare Peploe demonstrează o perfectă cunoaştere a scriiturii filmice ce poate înnobila pre-"textul" teatral.

Frumos fără a fi edulcorat, cu convenţii "la vedere" care combină hazul cu verosimilitatea, cu o strălucită distribuţie, The Triumph of Love rămîne un film de văzut, în ciuda îndepărtatei sale surse literare. Felicităm pentru inspirata alegere pe distribuitorii care dovedesc şi cu acest film că ştiu să aleagă opere autentice ale cinematografului contemporan.


The Triumph of Love / Triumful dragostei, Italia-Marea Britanie, 2001
Regia: Clare Peploe
Scenariul: Clare Peploe şi Bernardo Bertolucci după piesa omonimă a lui Pierre de Marivaux
Imaginea: Fabio Cianchetti
Montajul: Jacopo Quadri
Muzica: Jason Osborn
Scenografia: Ben Van Os
Costumele: Metka Kosak
Sunetul: Maurizio Argentieri
Producător: Bernardo Bertolucci
Cu: Mira Sorvino, Ben Kingsley, Jay Rodan, Fiona Shaw, Ignazio Oliva, Rachael Stirling, Luis Molteni.