Una dintre cele mai respectabile reviste de cinema din lume, Sight & Sound, alcătuieşte în fiecare al doilea an al fiecărei decade, din 1952 încoace, topuri ale celor mai bune filme ale tuturor timpurilor şi ale celor mai buni regizori. Sunt chestionaţi mai mulţi critici şi regizori din întreaga lume, iar rezultatele sunt făcute publice, fiind considerate un fel de barometru nu atît al preferinţelor, cît al evoluţiei celei de-a şaptea arte. Faptul că şi în cazul criticilor, şi în cel al regizorilor, majoritatea operelor din topuri au fost realizate acum jumătate de veac, lasă destul loc speculaţiilor cu privire la declinul cinematografului, artă care, iată, nu pare să mai fie în stare să scoată opere de referinţă.
Iată cum arată top ten-ul întocmit de critici: Citizen Kane, Vertigo, La regle du jeu, The Godfather I & II, Tokyo Story, 2001: A Space Odissey , Battleship Potemkin, Otto e mezzo, Singing in the Rain. Pe primele locuri din topul alcătuit de regizori se află Citizen Kane, The Godfather I & II şi Otto e mezzo
În ceea ce priveşte topul celor mai buni regizori, criticii i-au preferat pe Welles, Hitchcock şi Godard, în vreme ce regizorii i-au ales pe Welles, Fellini şi Kurosawa. Directorul revistei Sight & Sound face cîteva remarce interesante. De pildă, el spune că dacă criticii ar fi trebuit să desemneze filmele preferate, în loc de cele pe care le consideră cele mai mari, cu totul altfel ar fi arătat clasamentul. Sau este şi mai caustic cu colegii de breaslă, afirmînd că aceştia l-au plasat pe Godard pe locul 3, dar n-au trecut nici un film de-al lui în topul filmelor. De aici ar reieşi că aceştia îl consideră pe Godard "esenţial", dar de fapt nu le place nici un film de-al lui. De aici pînă la acuzaţia de snobism calea e destul de scurtă.