Operă de debut şi de final, California Dreamin' strînge tot ce exploatase Cristian Nemescu în scurtmetrajele sale anterioare. Ca şi acestea, e un film profund autobiografic, în aceeaşi măsură în care e tabloul acid, vesel şi trist al Românicii pe care americanii o descoperă tîrziu, plină de bălării sau, mai exact, de plante carnivore. Românica pe care au văzut-o Cristian Nemescu şi coscenaristul Tudor Voican citind ziarele. (De fapt, directorul de imagine Liviu Marghidan a găsit subiectul în presă.) Un popor care i-a aşteptat aiurea mai bine de 50 de ani pe americani şi care, atunci cînd aceştia vin în trecere, îi plachează. Cu pîine şi sare, dar şi cu un puseu de conştiinţă răzbunătoare.
California Dreamin' are mai multe filme în el. Eu vreau să cred că e în primul rînd o poveste de dragoste, atît de frumoasă încît sar capacele gurilor de canal de pe stradă. Cristian Nemescu avea deja subiectul lungmetrajului cînd s-a hotărît să facă mai întîi un alt scurtmetraj. De aceea Marilena din Marilena de la P7 provoacă şi ea pene de curent, de aceea un puşti timid se îndrăgosteşte de ea (ca în toate filmele lui Nemescu), de aceea părinţii nu prea înţeleg nimic, de aceea e nevoie de gesturi spectaculoase de care numai un timid e în stare - să furi un troleibuz sau să dai SMS-uri cu fraze îndrăzneţe pînă să te convingi că ce e pentru tine vine oricum, poate sub altă formă. Din acest punct de vedere, California Dreamin' e un film despre desprinderea de cuib şi despre iubirea curată, prima, care de cele mai multe ori coincide cu căzutul din cuib şi crescutul (uneori automat) al aripilor.
Un film comparat cu peliculele lui Kusturica
Cred că de-abia pe urmă vin americanii disciplinaţi şi inocenţi în ordinea lor structurală, şi românaşii simpatici, ridicoli, patetici - dar ai noştri -, şi ciocnirea civilizaţiilor ori a hormonilor, ori cea catarctică, de la final, necesară, dar ineficientă în termenii ritmului prea lent cauzat de lungimea filmului. (Filmul nu e cel lăsat de Cristian Nemescu, ci o variantă un pic mai scurtă, nu atît de scurtă cît ar fi fost necesar însă.)
Am auzit oameni comparînd California Dreamin' cu filmele lui Emir Kusturica, şi recunosc că nu m-am gîndit la asta şi nu mi s-a părut. Mie mi s-a părut că seamănă cu filmele lui Nemescu şi Voican, în care realitatea bogată, respingătoare, exotică, cu totul străină eroilor, e presărată de bombiţele lor lirico-suprarealiste care o fac şi mai exotică şi, în ultimă instanţă, mai "trăibilă". În plus, mi se pare nedrept ca orice regizor din Balcani care face film despre lumea suprarealistă de aici să fie comparat cu Kusturica sau acuzat, mai pe faţă, mai pe dos, că îl imită pe acesta. Nu mi se pare corect ca din momentul în care văd pe ecran o fanfară cîntînd la sosirea unor persoane considerate importante (aici, soldaţii americani) să mă gîndesc automat la Kusturica. (Care Kusturica oricum a făcut-o lată rău la Cannes cu Promise Me This, un kitsch atît de sinistru cum rar am văzut.)
California Dreamin' (nesfîrşit)
regia Cristian Nemescu
scenariul Tudor Voican şi Cristian Nemescu
imaginea Liviu Marghidan, montajul Cătălin Cristuţiu
cu: Armand Assante, Răzvan Vasilescu, Jamie Elman, Maria Dinulescu, Andi Vasluianu, Ion Sapdaru.