Regizorul Bong Joon-ho împachetează într-o naraţiune simplă, clasică, dintr-acelea care de obicei sunt cheia succesului de marketing cu jucării şi jocuri video, un întreg sistem politic, social, media, fie el global sau local. Premisa filmului porneşte de la povestea reală a unor soldaţi americani dintr-o bază militară de lângă Seul, care în 2000 au vărsat în râul Han (sursa de apă potabilă pentru o bună parte din populaţie) 120 de litri de otravă. Peste câţiva ani - şi de aici începe filmul -, ca urmare a poluării iresponsabile, întreaga populaţie este alarmată de prezenţa în apele râului a unui monstru marin (Godzilla era, la rându-i, un produs al radioactivităţii de la Hiroshima!). Dar în introducere, obiectivul nu se focusează atât pe monstru, cât pe panica generală stârnită de acesta, pe chipurile tâmpe ale celor care, aţâţaţi de senzaţional, aruncă în creatură cutii de bere şi fac poze cu telefonul mobil. O vizită înseamnă şi o victimă: din sânul unei familii modeste este rapită Hyun-seo, o fetiţă fără mamă, cu un tată semiretardat, un unchi şomer, un bunic care-şi răceşte gura de pomană şi o mătuşă care ratează campionatul la tir cu arcul. Aceştia din urmă vor porni o odisee de exterminare a monstrului, care devine un pretext perfect pentru un portret creionat cu suspans, pe alocuri dramatic, întotdeauna uman şi de cele mai multe ori de un comic burlesc, al tarelor societăţii de secol XXI. Nu am să vă spun mai multe despre plot, decât că fetiţa apucă să dea un apel după ce a fost furată, ceea ce-i mână în luptă pe toţi membrii familiei şi lasă absurd de indiferent guvernul obsedat de viruşi şi de carantine.
Bong Joon-ho îşi iubeşte la nebunie actorii şi mai ales personajele. Nu ştiu să mai fi făcut cineva un film cu monştri atât de uman, atât de subtil prins în viaţa cotidiană. El nu minte, nu accelerează artificial montajul, nu supralicitează efectele. Personajele îşi dau cu stângu-n dreptul, gafează şi duc mai departe stindardul de antierou al omului contemporan, incompetent, cu o alură mediocră.
S-a spus că filmele în care oamenii se confruntă cu monştri sunt de fapt reprezentări ale confruntărilor cu diverse sisteme. Zizek identificase în King Kong un urmaş al lui Stalin - se pare că imaginea iconică a celebrei maimuţe a fost creată pornind de la o statuie a conducătorului rus. Godzilla, Jaws şi acum Gwoemul se mişcă în aceeaşi direcţie. Odată cu acest blockbuster, Asia a semnat un pact artistic antiamerican în care e prezentă ideea de a elimina cu orice preţ locuitorul străin. După fascistul 300, este mai mult decât limpede că un conflict între America şi Est (Orientul Mijlociu sau chiar inima Asiei) mocneşte în din ce în ce mai multe filme.