La Taormina - unul din locurile cele mai îmbătător de frumoase din lume! - există un festival de film care a ajuns la a 53-a ediţie. De anul acesta, dublă schimbare de direcţie: Deborah Young, critic de film la Variety şi fostă adjunctă a vechiului director Felice Laudadio, a preluat cîrma festivalului şi i-a dat un nou suflu, reînnodînd cu glamour-ul care îl caracteriza în urmă cu 30-40 de ani...
Mai fusesem o singură dată la Taormina, dar nu la festival. Am înţeles de la "veterani" că evenimentul scăzuse mult în prestanţă, devenind - practic - un festival al producţiilor naţionale. Şi totuşi, Taormina cunoscuse zilele ei de glorie: spotul ediţiei (în alb-negru) amintea, înaintea proiecţiilor de seară, figurile celor care fuseseră omagiaţi în impresionatul amfiteatru grec în aer liber (cu vedere spre Etna): Fellini cu Giuletta sa, Antonioni cu Monica sa, Liz Taylor cu Burton al ei, De Sica, "Sophica" (Loren) e tutti quanti... Erau, desigur, alte vremuri, cînd Cinematograful încă avea o "aură" şi oamenii aceia, oricum legendari, păşeau parcă în stare de imponderabilitate (şi nu doar pentru că spotul era în ralanti). Aveau graţie, aveau glamour. Astăzi, mai poţi găsi ceva din ultimul; dar graţia pare să fi dispărut definitiv.
Probabil însă că nu cu graţie mai poţi face, astăzi, un festival care să o "plesnească". E nevoie de multă ambiţie, anduranţă, determinare şi multe, multe contacte! Deborah Young pare să le aibă: şi-a arvunit, încă de la prima ediţie a sa ca directoare, filme de la trei majorsi (companii producătoare) importanţi - MGM, Warner Bros. şi Paramount. Iar filmele n-au venit singure, ci însoţite de vedete/ regizori/producători: la Lucky You, de pildă, au venit regizorul (Curtis Hanson, de L.A. Confidential-ă faimă), doi dintre actori (legendarul Robert Duvall şi Eric Bana) şi producătoarea; la Transformers au venit regizorul Michael Bay (de tristă Armageddon-ică faimă) şi tînărul actor-care-urcă Shia LaBeouf.
Young a declarat încă dinaintea începerii festivalului că scopul ei nr. 1 este de a repune Taormina pe harta festivalurilor care contează (Cannes, Veneţia, Berlin...) - ceea ce este mult mai dificil decît pare. Iar asta pentru că bătaia cea mai mare se dă, astăzi, pe "sloturi": perioadele în care se desfăşoară evenimentul. Anul nu are decît 365 de zile, şi cam toate "căsuţele" sînt ocupate. Dacă numai în ţară - sau la Bucureşti - s-au înghesuit, anul acesta, 5 festivaluri în primele 7 luni ale anului, închipuiţi-vă ce se întîmplă în lume! Iar festivalurile nou-apărute nu sînt nicidecum cantităţi neglijabile: cel de la Roma, din toamna anului trecut, a fost atît de bine "poziţionat" (şi, nu mai puţin, sponsorizat!) încît se pare că a detronat - deja - bătrîna Mostră veneţiană, care s-a scufundat un pic sub valul creat de rivalul său... Va reuşi Young să facă din Taormina "evenimentul cel mai aşteptat" între Cannes şi (deocamdată) Veneţia, aşa cum şi-a propus? Vom trăi şi vom vedea. Mai ales că - între C şi V - mai există K (de la Karlovy Vary) şi L (de la Locarno), care nici ele nu sînt de ici-colea!
Pînă una alta, a 53-a ediţie a Taorminei a încercat să împace - cumva ca la Cannes - arta şi comerţul. După posibilităţi. Adică n-au fost mari "revelaţii" în competiţie (dar parcă la Cannes sînt, în fiecare an?! Hmm, poate la 3-4 ani o dată...) - ar fi fost şi greu la cele numai 7 filme selectate. A existat o integrală Giuseppe Tornatore (care e sicilian) cu Tornatore cu tot - dar, din păcate, fără cea mai frumoasă achiziţie a sa: Monica Bellucci. Au existat filme prezentate sau premiate în alte festivaluri - de la Les témoins al lui André Téchiné (Berlinala şi TIFF 2007) la XXY al tinerei Lucia Puenzo (premiul "Semaine de la critique" 2007); amîndoi au fost prezenţi la Taormina. Regizorul britanic Terrence Davies a susţinut un masterclass, ca şi actorul american Matt Dillon. În juriul competiţiei a fost Goran Paskalievic (deci alt masterclass). Iar deschiderea s-a făcut cu Flyboys de la MGM, ceea ce ne-a pricopsit cu un "spectacol aviatic" cu trei bucăţi avioane de epocă făcînd loopinguri tricolore (roşu-alb-verde, steagul Italiei) pe deasupra cocteilului de la Hotel Timeo - "cartierul general" al cocteilurilor de la ora 20... Dar evenimentul care a adunat, cred, întreaga suflare a Taorminei, care a umplut - cu mic-cu mare - toate cele 5000 de locuri ale amfiteatrului a fost premiera mondială a "mult-aşteptatului" (de unii; mărturisesc că nu şi de mine...) Transformers, ultima extravaganţă a supermeseriaşului domn Bay. Filmul se lansa abia pe 28 iunie 2007 în Italia, şi pe 4 iulie 2007 în SUA; noi l-am văzut pe 21 iunie 2007. Dar cum l-am văzut - asta este mai spectaculos chiar decît filmul!
În primul rînd, aşteptînd să ne croim drum spre locurile din amfiteatru (presa avea parte de scaune cu spătar - Cineva fie lăudat! -, în timp ce spectatorii obişnuiţi doar de gradene), am fost întrebaţi din 3 în 3 metri dacă ne-am stins celularele. (N-am înţeles de ce.) Apoi - la ultimul cordon de securitate - am fost bipăiţi, ca în aeroporturi, ni s-a cerut să scoatem celulare şi aparate foto şi să le punem în mici pungi de plastic pe care scria Transformers şi care au fost sigilate (nu că m-ar fi tentat să le deschid pe loc, dar vă jur: era imposibil! Am reuşit, la sfîrşit, doar cu dinţii...). Apoi, şi înainte, şi-n timpul proiecţiei, men in black - cu ochelari cu infraroşu şi walkie-talkies minuscule sub bărbie - ne-au scanat nonstop. Motivul? Fireşte, pirateria.
Cu toate aceste preparative paranoice, existau toate şansele ca filmul să nu-mi placă şi să regret pînă astăzi slăbiciunea de a mă duce la "un Michael Bay" la care se intră atît de greu... Dar n-am regretat! Mai întîi pentru că filmul propriu-zis a fost precedat de cel mai năucitor show cu lasere pe care l-am văzut vreodată (15 minute bune de vîrtejuri 3D / holografice multicolore-cu-fumigene care ne-au explodat ochii!), şi-n al doilea rînd pentru că - zău dacă vă mint! - filmul m-a ţinut cap-coadă de-am uitat şi să răsuflu. Îl puteţi vedea şi la noi, pe ecrane, şi vă puteţi convinge.
Doar că din sălile de la noi nu se vede Etna.