Am promis să revin cu încă un text despre Taormina şi despre Festivalul de Film care a ajuns aici la a 53-a ediţie. În amfiteatrul grec (vechi de 2300 de ani) s-a lansat, în avanpremieră mondială, cel mai recent blockbuster al lui Michael Bay, Transformers, care se anunţă filmul verii. A fost o atmosferă cum cred că n-a mai cunoscut amfiteatrul respectiv de pe vremea romanilor, cînd fremăta la luptele cu gladiatori.
După întîrzierea care la italieni e deja regulă, seara a început cu un spectacol laser care ne-a lăsat pe toţi ameţiţi. Alex. Leo Şerban, lîngă mine, a scăpat nişte urale la sfîrşit (oricum eram binedispuşi pentru că aveam cele mai bune locuri, unde ne puteam întinde picioarele, iar înainte de a începe spectacolul, un localnic l-a întrebat pe un neamţ de lîngă noi, arătînd spre două locuri: "Are they busy?". Normal că am chicotit un sfert de oră imaginîndu-ne ce-ar răspunde scaunele).
Deci spectacolul laser a constat în trei fascicule, două verzi şi unul mov, care s-au răşchirat peste noi vreo 10 minute, desfăşurînd ori un fel de pînze strînse la gură, ori nişte linii punctate, ori strîngîndu-se într-un fel de portal spre alte dimensiuni. Nu mai aveai nevoie de haşiş sau meditaţii. Pe urmă a început şi filmul, ale cărui prime secvenţe au fost întîmpinate cu aplauze, la fel şi primele pauze dintre acte. N-au plecat decît cîteva cupluri trecute de 50 de ani, convinse repede că, deşi toată lumea din oraş, indiferent de vîrstă, aştepta Transformers ca pe nu ştiu ce, nu e mare lucru de el. Bineînţeles, filmul lui Michael Bay nu e Casablanca. Dar ar fi putut fi dacă s-ar fi străduit puţin. Pentru că e şi puţin Independence Day, şi puţin Godzilla, War of the Worlds, King Kong, avînd în plus multe locuri comune din filmele SF, de acţiune, "de tineret" etc. Filmul coprodus de Steven Spielberg n-are metafizica lui Spielberg, dar are în rest de toate: poante nostime, maşini "supertari", "gagici mişto", avioane de luptă de ultimă generaţie, dar şi un soi de inocenţă care nu vine numai din felul în care se apropie de maşină căutîndu-i sufletul de tinichea şi sinapsa afectivă cu omul, dar şi din felul în care filmează, de pildă, kitchios de înduioşător, soldaţii americani, prăfoşi şi sexi, mergînd în ralenti, cu avioanele şi apusul de soare în spate.
Castronul cu miere a fost Transformers
N-am avut popcorn, dar m-am distrat, mai ales că atîta grijă ca să nu fie filmat ori fotografiat un film n-am văzut niciodată. Militarizare şi acolo, şi aici. Ne-au dat încă de la intrare nişte pungi pe care după film abia le-am putut desface. Am închis telefoanele, am trecut prin trei filtre de control, am fost scanaţi, apoi supravegheaţi în timpul filmului de un nene care se plimba pe interval cu un aparat în infraroşu. Mă uitam cu Leo după lunetişti. O voce ne anunţa la megafon, cu nuanţe de stewardesă, că e strict interzisă folosirea oricăror aparate electrice. Sînt convinsă că tot a filmat cineva. Deci la Transformers a fost frumos, mai ales că ne-au dat şi tricouri la ieşire, pe care scrie, dedesubtul siglei, "Taormina, Italy, 21 June 2007". Ca să ştie şi nepoţii ce filme se făceau odată.
La Taormina e bine aşadar. Punctul slab al unui festival poate fi transformat în punct forte. Taormina e un loc cu mare, unde poţi face plajă, unde te poţi căţăra pe Via Crucis pînă sus pe creastă, unde poţi mînca şrimpi, unde poţi face poze în prostie. De regulă, e de rău pentru un festival de film. Locul a fost frecventat odinioară de tot felul de nume mari, dar şi de nume la fel de celebre din lumea filmului mondial. În ultimii ani, festivalul a decăzut, însă noul director, fost critic de film la revista "Variety", Deborah Young, se pare că a găsit cea mai bună soluţie. S-a zbătut şi a adus, pe lîngă filmele din zona mediteraneană din competiţie, pe lîngă filme de festival deci, mai de nişă, şi producţii populare ale unor mari studiouri.
Castronul cu miere a fost Transformers, la a cărui proiecţie au venit Michael Bay, protagonistul Shia LaBeouf şi reprezentanţi de la Paramount. Micile cănuţe cu miere au fost vedetele. Unele dintre ele au primit premii Taormina Arte, altele au ţinut masterclass-uri, altele au venit pur şi simplu pentru o zi, două. Robert Duvall, Curtis Hanson, Eric Bana (prezentînd Lucky You), Matt Dillon, Hanna Schygulla (al cărei admirator era administratorul hotelului unde am stat), Giancarlo Giannini (care mi-e simpatic mie), Ben Gazarra (însoţit de o soţie blondă, însoţită de un teckel roşcat cu păr scurt şi o lesă cu motocei roşii), James Franco (pentru că festivalul s-a deschis cu Fly Boys şi un miting aviatic cu avioane vechi), Terence Davies, Giuseppe Tornatore (căruia i s-a dedicat o retrospectivă completă, incluzînd pînă şi reclamele) şi Ennio Morricone.