Un protagonist mitic. O aventură colosală. Un blockbuster ce promite, din nou, să rupă box-office-ul. În timp ce capitolul nr. 3 - At World's End / La capătul Lumii - îşi anunţă zgomotos venirea, puţini îşi mai amintesc că filmul cu piraţi părea un filon epuizat atunci când producătorul Bruckheimer s-a hotărât să-l mai exploateze încă o dată şi că toţi experţii preziceau un fiasco.
În momentul în care Jerry Bruckheimer a anunţat că are un proiect intitulat Piraţii din Caraibe, mulţi la Hollywood s-au gândit la butada cu ulciorul care nu merge de multe ori la apă. Unii, chiar se bucurau: după ce produsese numai succese în serie ca The Rock / Fortăreaţa, Bad Boys / Băieţi răi şi Armageddon, îi venise şi lui rândul să muşte din ţărâna eşecului. Haha! Un film cu piraţi? O nebunie, un gen prea datat şi compromis, în care până şi magicianul Steven Spielberg, cu al său Hook, a dat un chix monstruos, înregistrând una dintre rarele dezamăgiri din carieră. Dar Cutthroat Island al lui Renny Harlin? Era să-i scufunde cariera lui Geena Davis. Tupeul era şi mai fantastic: se mai auzise de pelicule care să meargă bine şi să genereze idei pentru parcurile de distracţie. Dar invers? No way! Adică un blockbuster bazat pe o atracţie Disneyland de acum 40 de ani? Când au început să circule primele secvenţe cu un histrionic Johnny Depp în rolul căpitanului Jack Sparrow, la Disney plutea consternarea. În scenariu, era descris ca un soi de Burt Lancaster al timpului modern, dar în filmul regizat de Gore Verbinski devenise un dandy pletos uşor efeminat, cu poze şi expresii faciale modelate după Keith Richards de la Rolling Stones, un rocker murdar şi needucat pe a cărui faţă sunt imprimate decenii de excese. Un dezastru, deci, garantat.
Patru ani şi vreo două miliarde de dolari mai târziu (fără să mai socotim încasările de pe DVD), Piraţii din Caraibe a devenit unul dintre cele mai mari succese cinematografice moderne, ameninţând să bată franciza Lord of the Rings. Un veritabil fenomen, dar de ce? Cum se explică faptul că în America, ca şi în Coreea, în Argentina sau în România, milioane de persoane aşteaptă anxioase întoarcerea pe ecrane a lui Depp-Sparrow, Bloom-Will, Knightley- Elisabeth... şi a restului distribuţiei din această cavalcadă marină? "Ideile bune, un scenariu bun şi un regizor potrivit sunt singura reţetă valabilă, fie că e vorba de filme mari sau mici", susţine Bruckheimer. Istoria cinema-ului e, în realitate, plină de exemple care contrazic mega-producătorul, însă nu putem nega că Piraţii săi au originalitate şi prospeţime. Nu avem nici bandiţii melo ai lui Emilio Salgari (vă mai amintiţi de Sandokan?), nici vitejii lui Errol Flynn, nici eroism sau pretenţii, singurul obiectiv fiind acela de a oferi spectatorului peste două ore de entertainment onest, cu câte ceva pentru fiecare membru al familiei. Pentru copii, o demenţă vizuală care nu se mai termină. Pentru femei, ceva sexy şi romantic, pentru bărbaţi acţiune şi umor. Şi pentru toţi, un ritm care nu te lasă să respiri şi un turbion de efecte speciale. Canibali bufoni, personaje giganteşti, situaţii aiuritoare, aventuri rocamboleşti ce aruncă un ochi la R.L. Stevenson şi la comorile lui literare. Şi Johnny Depp. Anti-starul prin excelenţă, reconvertit la viaţa de familie şi la mega-producţii. Actorul a acceptat rolul pentru a-şi face fericită fetiţa, Lily-Rose. "Sunt şi săbii?", i-a întrebat el pe cei de la Disney atunci când i s-a propus rolul. "Da!". "Atunci, mă bag!", a fost răspunsul.