Oraşul cu dramaturgi - Festivalul de teatru Atelier 2002

Festivalul Atelier de la Sfîntu Gheorghe (ediţia a X-a) este în plină desfăşurare, spiritele se încing în fiecare seară pe marginea spectacolelor de peste zi, Teatrul Andrei Mureşanu este într-o neobosită mişcare, oraşul este efervescent.

După patru zile de maraton teatral, teatrul-dans Nero, dragostea mea, al companiei Central Europe Dans Theatre din Budapesta (care anul trecut a câştigat premiul I la Festivalul de Dans Contemporan Veszprém), Private Show-ul lui Cosmin Manolescu (Fundaţia Proiect DCM), Profetul Ilia (regia Bocsardi Laszlo, Teatrul Tamasi Aron din Sfântu Gheorghe) şi Îngerul electric al lui Radu Afrim (pe textul lui Radu Macrinici, producţie a Teatrului ACT) sunt spectacolele care au entuziasmat atât publicul, cât şi critica.

Un invitat special şi drag al Festivalului Atelier este Théâtre Poème din Bruxelles, care, aşa cum afirmă explicit şi numele, abordează un tip de teatru special: nu reprezintă texte dramatice, ci texte poetice. "Am ales să muncim pe text şi să-l respectăm literă cu literă, pentru că ce este pasionant e să descoperi legile dramatice, liniile de forţă care zac, care sunt implicate de text" spune Monique Dorsel, actriţă, regizoare şi conducătoarea acestei companii. Luni seară, Théâtre Poème a prezentat Marie-Madeleine ou Le salut, după Marguerite Yourcenar, în interpretarea tinerei şi expresivei actriţe Alexa Doctorow, iar marţi, Medeea, după Euripide, Seneca, Corneille, Claude-Henri Rocquet, Pierre Silvain şi Christa Wolf, în care am putut-o vedea şi pe Monique Dorsel, alături de aceeaşi Alexa Doctorow şi de Fabienne Crommelynck.

La Minifestivalul de film de duminică (lărgire, în premieră, a spectrului de "acţiune" a Atelierului), Francisc Mraz ne-a propus un grupaj de filme care să reactualizeze modernul din scurtmetrajele lui Chaplin, precum şi deosebita diversitate de genuri şi expresii din zilele noastre. S-au vizionat, pe lângă patru dintre filmele lui Chaplin, scurtmetraje multipremiate la cele mai diferite festivaluri din Europa, acoperind toate genurile existente, adică narativ, eseu/experimental, animaţie clasică şi computerizată, mai puţin documentar.

Tot duminică, s-a întâmplat Oraşul cu dramaturgi, adică au fost schimbate plăcuţele cu numele străzilor din Sfântu Gheorghe. Astfel, pentru câteva ore, străzile din centrul oraşului au avut nume de dramaturgi români şi maghiari - de pildă Eugen Ionescu sau Madach Imre. Una dintre străzi s-a numit Shakespeare, iar Piaţa Centrală va purta, până la finalul festivalului, numele lui Caragiale.

În afara concursului, luni noapte am văzut www.o!felia.ro, un one woman show cu Fatma Mohamed în regia lui M. Chris. Nedeea. Ideea spectacolului este de a recrea, de a realiza replica scenică a unui site - site accesat în timp real în timpul reprezentaţiei. Am avut, care va să zică, un site după toate regulile artei: cu meniu (din care n-a lipsit o foto galery), cu back-uri, cu movie etc.

În afara celor cinci premii "oficiale" (Marele Premiu Atelier pentru cel mai bun spectacol, Premiul pentru cel mai bun regizor, pentru cel mai bun scenograf, pentru cea mai bună actriţă şi pentru cel mai bun actor), premii speciale vor fi acordate de Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Covasna, Fundaţia ACCUMM, Prefectura Covasna, Liga Cultural Creştină "Andrei Şaguna" şi Despărţământul Covasna-Harghita al Astrei. Un premiu de popularitate va fi oferit pe baza voturilor publicului - buletinele sunt distribuite la fiecare reprezentaţie.

Sarcina juriului de anul acesta (Corneliu Dan Borcia, preşedinte, dramaturgul Ştefan Caraman, Alina Moldovan, directorul Altfest, profesorul universitar Biro Bela) va fi destul de grea, fiindcă mai toate producţiile sunt provocatoare şi răspund, toate, profilului singular al festivalului: îndrăzneală, experiment, soluţii estetice inedite.

La finalul fiecărei zile, spectatorii, criticii, membrii juriului sunt puşi faţă în faţă cu realizatorii specatcolelor, într-o dezbatere amiabilă, nu lipsită însă de accente pasionale. Se depăşeşte adesea cadrul strict al spectacolului ajungându-se la discuţii de principiu despre natura, mijloacele şi expresiile teatrului experimental. Căci, în definitiv, vorbim despre Atelier, locul în care se caută non-conformismul, locul, prin excelenţă, al căutărilor febrile.