Caiet de presă Spider

Cu:

Ralph Fiennes, David Bryne, Miranda Richardson

Regia: David Cronenberg
Scenariul: Patrick McGrath

---

Puternicul thriller psihologic al lui David Cronenberg Spider îl are în rolul principal pe Ralph Fiennes (Pacientul englez) drept Spider şi un băiat de 10 ani nou-venit în cinema: Bradley Hall, care îl joacă pe Spider-copil. Distribuţia de staruri britanice o include pe Miranda Richardson în dublu rol (Damage), pe Gabriel Byrne (The Usual Suspects), Lynn Redgrave (Shine) şi John Neville (Al Cincilea Element). Romancierul de renume Patrick McGrath a adaptat scenariul după propriul său roman.

David Cronenberg spune că: "Spider este o psihodramă austeră cu un profund mister uman în centrul ei. Are un feeling de Samuel Beckett intersectat cu Sigmund Freud."

Spider se desfăşoară în Estul Londrei în anii '60 şi '80. Un băiat adânc bolnav psihic, Spider (Bradley Hall) "îl vede" pe tatăl său ucigându-i cu brutalitate mama şi înlocuind-o cu o prostituată, Yvonne (Miranda Richardson). Convins că aceştia plănuiesc să-l asasineze şi pe el, Spider pune la cale un plan nebunesc pe care îl duce la un tragic final. Ani mai târziu, Spider (Ralph Fiennes) este eliberat din azil într-o casă de sănătate din oraş, unde primeşte doar puţine îngrijiri din partea Doamnei Wilkinson (Lynn Redgrave). Nesupravegheat, Spider nu-şi mai ia medicamentele şi este din nou bântuit de coşmarurile din copilărie. Nebunia lui va creşte ca într-o spirală de păianjen...

Cronenberg colaborează aici pentru a patra oară cu multi-premiatul director de imagine Peter Suschitzky, cu compozitorul majorităţii filmelor sale Howard Shore, cu apropiaţii săi de lungă dată: monteurul Ron Sanders (11 filme împreună) şi Designerul de Costume Denise Cronenberg.

Scenaristul McGrath era omul perfect pentru a vorbi despre boala psihică. Crescut în încăperile celei mai mari instituţii de nebuni periculoşi, "Broadmoor Hospital", unde tatăl său era medic şef, McGrath revela că a fost legănat de criminali şi psihotici. Şi mai târziu a lucrat în Canada într-un astfel de centru, înainte de a se dedica scrisului.

Pe măsură ce McGrath dezvoltă textul despre Spider, cu evaziunile, negaţia şi distorsiunile acestuia, a realizat că Spider îşi ţesuse o plasă de false percepţii în jurul său, pentru a ascunde de sine adevărul despre copilaria sa şi moartea mamei. El a continuat să-şi extindă aceste ţesături iluzorii şi în timpul vârstei adulte.

Producătoarea Catherine Bailey spune: "Vezi oameni de genul ăsta mergând pe strada şi vorbind singuri. Există întotdeauna un motiv pentru asta şi fiecare îşi are povestea lui. Acest film şi această poveste ne ajută să înţelegem ce se întâmplă în mintea cuiva. Ni s-a părut tuturor că înfricoşător, în povestea lui Spider, e că noi-înşine nu suntem prea departe de el. La un moment dat în viaţă suntem foarte aproape de nebunie şi putem depăşi pragul în orice clipă."

Cronenberg completează: "Îi pot cita, ca influenţe, pe Kafka, Dostoievschi, Pinter sau Beckett. Filmul e impregnat de alienarea tipică secolului XX, care nu e atât de veche şi nici atât de nouă, însă încă există. Este vorba despre dificultatea de a te transforma într-o fiinţă umană."

Copilul Spider este interpretat de băiatul de zece ani Hall Bradley. Deşi rolul fusese scris pentru un băieţel de 13 ani, Cronenberg a ales unul mai mic de vârstă şi de înălţime, mai fragil, pentru a fi astfel mai puternic ca personaj. Era un băiat non-profesionist, la prima lui experienţă de actorie, care s-a dovedit extrem de muncitor şi de sobru în munca sa, dar şi cu mult umor.




Scenograful Andrew Sanders discuta conceptul său scenografic: "Povestea în sine este minimalistă. Este aproape exclusiv povestea unui om şi a nebuniei lui, ca într-o piesă de teatru. Am vorbit mult despre Pinter şi Beckett cu David Cronenberg şi mai cu seamă despre generaţia de scriitori englezi ai anilor '60 şi '70... Străzile Londrei trebuiau să fie văzute ca prin ochii cuiva care fusese izolat de lume multă vreme. Important era să scoatem din aceste străzi orice detaliu de care nu era nevoie: oameni, maşini, şi orice detaliu modern".

"Străzile Londrei astfel precum le arătăm noi nu sunt realiste", spune Cronenberg. "Cu cât am scos mai mult şi l-am lăsat pe Spider singur cu arhitectura, cu atât ni s-a părut mai just." Scenograful s-a inspirat din pictura monocromatică a lui Lucien Freud sau din fotografia lui Roger Mayne şi imaginile lui întunecoase cu Londra anilor '60. Filmul s-ar fi pretat la alb-negru, însă autorii au păstrat marourile şi ocrurile predominante într-o paletă foarte rarefiată ca background pentru acest portret de psihopat care are iluzii schizofrene. În cheie beckettiană, Spider este un personaj redus la minimum. Hainele de pe el, ceea ce are în buzunare şi într-o mică valiză sunt toată viaţa lui.


:

"Spider" a fost filmat în Londra, ca exterioare, timp de trei săptămâni, iar interioarele în studiourile din Toronto timp de cinci săptămâni. Exteriorul casei de repaus a Doamnei Wilkinson a fost filmat în Kensington. Copilăria lui Spider reapare când el observă marea instalaţie de gaze de la The Oval. Casa proletară a părinţilor lui trebuia să aibă o grădină şi o alee în spate, iar Sanders a găsit un cvartal din 1860 de-a lungul căilor ferate.

Tapetul pereţilor casei lui Spider a fost trimis în Canada din Anglia. Cronenberg notează:" Nu a fost doar ceva realist şi exact pentru perioada filmului, ci în afara timpului şi foarte universal. Spider este foarte sensibil la sunete şi la lenta dezlipire a tapetului de pe pereţi..."




Designerul de Costume Denise Cronenberg a găsit toate costumele la magazinele de vechituri, întrucât garderoba trebuia să dateze de pe la mijlocul anilor '50. Numai Mrs. Wilkinson are o alură de ani '80. Paleta aleasă de designer include subtile tonalităţi de maro, verde, bej, albastru şi gri închis.

Cronenberg subliniază: "Spider este obsedat de detalii. Nu e o întâmplare cum îşi închide el nasturii la cele patru cămăşi suprapuse şi la palton. Se poate astfel vedea esenţa naturii umane pentru că nu e acolo nici o tehnologie, nici un obiect personal, nici o obsesie a modei sau influenţa din cultura pop."




Cronenberg a folosit în acest film un mare artist al efectelor de machiaj, Stefan Dupuis, cu un Oscar la activ. Dupuis l-a transformat total pe Fiennes într-un sărman om al străzii. El are deci cearcăne foarte marcate, o piele foarte proastă, roşie şi umflată. Fumează atât de mult încât are o dungă de nicotină pe buza inferioară, precum şi pe dinţi.






Ralph Fiennes îl joacă pe Spider, un suflet torturat, instituţionalizat şi inapt de a fi lăsat liber şi nesupravegheat în lume. Emoţiile sale au fost ţinute în frâu de medicamente, dar de îndată ce iese din azil, amintirile îi devin confuze şi convingerile i se distorsionează. Fiennes este unul dintre liderii generaţiei sale de actori. După filmul lui Greenaway: Baby of Macon, rolul din Lista lui Schindler i-a adus Premiul Criticilor din New York, Premiul Criticilor din Chicago, Cel Mai Bun Actor Britanic pe anul 1994, un premiu BAFTA şi nominalizări la Golden Globe şi la Oscar. În acelaşi an a intrat în circuitul mondial prin filmul lui Robert Redford: Quiz Show. A doua nominalizare la Oscar a primit-o pentru rolul din The english patient. Au urmat multe roluri de compoziţie, în tradiţia Şcolii Britanice de actorie, precum cel opus lui Julianne Moore în The end of the affair. Născut în Suffolk, Fiennes a absolvit RADA în 1985, după care au urmat ani de glorie teatrală cu Royal Shakespeare Company. În 1994 joacă "Hamlet" la Teatrul Almeida din Londra, iar spectacolul a fost invitat şase luni pe Broadway, unde Fiennes a primit premiul Tony. În 2001 Fiennes a jucat rolul principal în Richard al II-lea şi Coriolan la Londra, New York şi Tokyo.


Miranda Richardson joacă trei personaje în Spider: pe tânăra Doamna Cleg, mama lui Spider, uzată de medicamente şi din ochii căreia scânteia vieţii a dispărut; pe Yvonne, o antiteză a d-nei Cleg, spontană şi directă, tupeistă, cu ochii aţintiţi asupra tatălui lui Spider; şi un amalgam de Yvonne şi D-na Wilkinson în casa căreia Spider trăieşte ca adult. Richardson a jucat în filme britanice ca The Crying Game, Tom and Viv, Enchanted April (pentru care a primit un Golden Globe) sau în filme internaţionale precum Damage al lui Louis Malle, Kansas City al lui Robert Altman, etc. Richardson a studiat la Bristol Old Vic Theater School şi a făcut foarte mult teatru.


Gabriel Byrne îl joacă pe Bill Cleg, un muncitor care îşi iubeşte soţia, dar face vizite regulate la pub. Tânărul Spider vede în el cel mai mare duşman şi crede că o va ucide pe mama lui şi o va înlocui cu prostituata Yvonne. Byrne a jucat în peste 25 de filme inclusiv în Stigmata, End of Days, Omul cu Masca de Fier, The Usual Suspects. În 2000 a fost nominalizat la Premiul Tony pentru un rol de pe Broadway.


Lynn Redgrave o joacă pe Mrs. Wilkinson care ţine o casă de odihnă, un soi de cămin care Spider este trimis după spital. Este strictă asupra regulilor casei şi îi dispreţuieşte pe chiriaşii săi. Redgrave a câştigat Golden Globe în 1999 pentru rolul său din Gods and Monsters. În timpul filmărilor la Spider Redgrave a făcut naveta între Canada şi Anglia, unde mai filma un serial de TV. Este una din fondatoarele Teatrului Naţional de la Londra, unde încă din 1966 a câştigat cele mai importante premii.


John Neville îl joacă pe Terrence, care a trăit jumătate din viaţă în casa Dnei. Wilkinson. El vede în Spider un spirit înrudit. Neville este un distins actor, cu o carieră de peste 50 de ani. Filmul său cel mai cunoscut este Aventurile Baronului Munchausen cu rolul principal, numeroase filme şi seriale TV. Este de-asemenea un cunoscut regizor şi manager artistic în teatrele londoneze şi canadiene.


David Cronenberg (regizor) şi-a clădit reputaţia de autor de film autentic prin opera sa extrem de personală, inclusiv prin filmele la care a colaborat ca scenarist: Shivers, Scanners, Videodrome, The Fly, Dead Ringers, M. Butterfly, Naked Lunch, Crash, EXistenz şi Spider. Născut în 1953 la Toronto, Cronenberg a scris încă de mic povestiri fantastice. A studiat Literatura şi din facultate a început să facă film. Videodrome, din 1983, l-a făcut pe Andy Warhol să exclame că ar fi Portocala mecanică a anilor '80. Mixând graniţele realităţii şi ale conştiinţei, filmul este un coşmar high-tech ţesut cu multă violenţă, sexualitate şi horror biologic. Marele succes de public al lui Cronenberg a venit o dată cu The Fly, film care i-a adus nenumărate nominalizari şi Premiul Oscar pentru Machiaj. În 1989 Cronenberg a realizat Naked Lunch după cartea lui W.Burroughs, un film despre actul scrierii văzut ca ceva periculos şi complex şi despre cât de mult suntem afectaţi de ceea ce scriem. Acest film i-a adus autorului 8 premii Genie, echivalent canadian al Oscarurilor. În 1999 Existenz a luat Premiul Desăvârşirii Artistice la Festivalul de la Berlin, fiind un film despre transcendenţa către artă a jocurilor video.