Fără a bîntui prea mult în zona plotului (originalitate zero), dat fiindcă-i vorba doar de-un altoi de Bruce Almighty (Dumnezeul Morgan Freeman găseşte un muritor cu potenţial şi-i dă viaţa peste cap) pe biblica legendă a lui Noe (o ştiţi, aia cu potopul), trec la ce-i în neregulă cu această superproducţie care-a costat 175 de milioane de dolari şi-a cîştigat sub jumătate.
Dacă vă uitaţi cu atenţie în caseta tehnică a acestui film (al cărui motto e "o comedie de proporţii biblice") veţi vedea că, într-adevăr, avem de-a face cu o distribuţie formată, în cea mai mare parte, din actori de comedie. Cu toate acestea, filmul echipei Tom Shadyac / Steve Oedekerk este suspect / flagrant de neamuzant (combinaţia comedie de situaţie - lecţie de morală de sorginte creştină nu-i tocmai inspirată). Aş merge pînă într-acolo încît să afirm că cei doi reuşesc să-l facă pe Steve Carell, unul dintre cei mai buni actori comici şi dramatici deopotrivă (vezi The Office), să pară iritant (propun banarea ritualului dansat care nu-i simpatic nici prima, nici a doua şi nici a noua oară cînd e executat) sau chiar vulgar (momentul cu igiena nazală performată la oglindă oferă mai multe informaţii de origine anatomică decît simţem nevoia să aflu).
Dar la ce bun? Steve Carell e ultima problemă a filmului... Mai degrabă, hai să "admirăm" paradoxul pe care se sprijină întreaga aventură. Primo, avem mesajul "salvaţi pădurile", dar realizatorii se mîndresc cu arca în mărime naturală, construită 100% din... lemn. Secundo, avem mesajul cu "protejaţi animalele", dar nu poate fi trecut cu vederea faptul că frumuseţile de sălbăticiuni (urşi, căprioare, lei şi crocodili la grămadă) sînt prezente pe ecran ca urmare a dresurii şi, prin extensie, a vieţii duse în captivitate. Tertio, avem mesajul cu "politicienii sînt corupţi" dar nu trebuie uitat că şi eroul nostru, Evan, deşi reformat, tot politician e... Ca să nu mai spun de metafora cu Noe Congresmanu'... Mai că-ţi vine să te-neci. Un potop, ceva? Cineva? Oricine?