Am întâlnit şi ţigani fericiţi - Roming

Roming este un film cu tzigani sau PC, rromi (inventiv titlul, roming), pe care trebuiau să-l facă cehii (Marek Epstein, scenarist, care a co-scris Ryna, şi regizor Jirí Vejdelek), că românii nu-s în stare, că-s prea încrîncenaţi sau miştocari. Aceştia i-au dat un rol minunat lui Jean Constantin (după cel din Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii). Acum văd că popularul comic face 80 de ani, după cum arată pe ecran nu s-ar zice.

Roming este un road movie cum altfel decât nomad, o epopee naivă, cu glume şi glumitze (pentru 'telectuali şi criticii de film, prea facile), dar eu de mult n-am mai văzut în sală un spectator care să râdă mai cu poftă şi mai natural. Este făcut cu căldură şi tandreţe, chiar dacă în anumite secvenţe sunt prea căutate pitorescul şi umorul şi latura fantastică. Sunt două fire de poveste, cea a lui Somali (Jean Constantin), cel mai mic rege al ţiganilor, care trebuie să caute păsărica cu focul veşnic al etniei sale, drum pe care îl întîlneşte pe Dumnezeu şi pe Diavol, chiar şi însuşi Moartea. Celălalt fir este o călătorie iniţiatică, în care Stano (Bolek Polívka, care seamănă cu un Jean Rochefort tînăr) şi Roman (Marián Labuda) - ambii vedete în Cehia -, trebuie să-l aducă pe calea cea bună pe tânărul fiu al lui Roman, Jura, care s-a cam desprins de tradiţii. Din partea română mai apare Corina Moise în rolul ţigăncii cântăreţe cu un puradel, Bebetka. Latura de cântece, romantism şi pitoresc e cea mai siropoasă parte a acestei poveşti-fabule care pe undeva seamănă cu Everything is Illuminated al lui Liev Schreiber, în care Eugene Hutz, solistul de la Gogol Bordello îl ghida pe Elijah Wood, o călătorie iniţiatică filmată tot în Cehia.

Dincolo de kusturicismele din Pisica albă, pisica neagră (varianta comercială) şi Vremea ţiganilor (varianta dramatică arthaus), de Şatra sau, ştiu eu, Alain Delon în Le Gitan, ţiganii sunt rar reprezentaţi pe ecran (şi nu mă refer la opera lui Tony Gatlif, care e reprezentant naţional - sic!), cu pasiune şi căldură, ca posesori ai unui univers aparte, cu magie şi tâlc. Problemele filmului vin însă din faptul că e cu jumătate de oră prea lung şi voice over-ul narativ în româneşte (deşi mă doare mai tare la desenele animate dublate total), care te scoate din ritmul limbii cehe în care se petrece acţiunea. Iar ţiganii fericiţi din titlu (preluat după celebrul film iugoslav-da pe vremea aia era Yugoslavia, de Aleksandar Petrovic din 1967), sunt cei din acest film, mai puţin virulenţi şi nebuni ca la Kusturica, dar destul de pitoreşti şi hîtri pentru a simpatiza cu ei. Şi cu Jean Contantin, dincolo de Ismail, Patraulea sau Limbă, acum Somali.

Doar o întrebare pentru Epstein & Vejdelek, n-aţi auzit de Ţiganiada, epopee clasică ("poemation eroicomico-satiric alcătuit în doaosprăzece cântece") despre acest popor nomad, scrisă de Ion Budai-Deleanu la 1800, sau măcar piesa lui Phoenix? Le-o puteau spune co-producătorii de partea română, dar atunci povestea lui Somali nu ar fi existat.