Filmul cu răzbunări capătă un twist feminin. Jodie Foster este Erica Bain, producător radio care este atacată şi bătută cu violenţă în Central Park, iar logodnicul ei ucis. În timp ce îşi revine, Erica îşi găseşte o nouă identitate, cea de vigilante. Ta da du dum!!!
În anii '70-'80 acest gen de film nu avea nici o pretenţie savantă, de la sequelurile la Death Wish, la Exterminatorul şi Vigilante, toate filme entertaining, de serie B. Totul a început cu Death Wish, în 1974, bazat pe romanul lui Brian Garfield, în care Charles Bronson este arhitectul Paul Kersey, a cărui familie e ucisă şi ca urmare, ia legea în propriile mîini. La fel ca Dirty Harry trei ani înainte, filmul deschide un filon inepuizabil. Chiar cu variante feminine (în Sudden Impact, adică Dirty Harry 4 - 1983, în care Clint chiar urmărea o vigilantă de acest gen). Deci, nimic nou sub proiector.
Însă acum, în climatul post 9/11, de Man on Fire, americanii trebuie să-şi descarce traumele pe celuloid. Şi hopa, deodată iară New Yorkul nu mai e un loc safe. De la Bonfire of Vanities / Rugul deşertăciunilor (1990), care satiriza acest trend de loc infestat unde, dacă ai dat o curbă greşită, ai pus-o, la polul opus, anume seriozitatea totală a acestui nou film băţos şi tendenţios (care vine deodată cu Death Sentence, ecranizarea altui roman justiţiar de Brian Garfield). Problema este cu faptul că filmul îndeamnă la violenţă şi se ia foarte în seamă. Ni se dă de înţeles că dacă Jodie trebuia să aştepte o lună pentru un permis de port armă, nu ar fi supravieţuit. Viva NRA!
Într-un sistem care nu funcţionează, justiţia de vest sălbatic e OK, dar pare deplasată în America anului 2007, în care statul controlează tot. Mai ales că personajul poliţistului afro-american (după logodnicul indian şi golanii portoricani, clişee rasiste?), se îndrăgosteşte de femeia albă, blondă, cu ochi albaştri. Care e şi starul filmului. Jodie Foster joacă ca şi cum i-ar depinde viaţa de asta, e deja obişnuită cu situaţiile de criză (a trebuit să acţioneze violent şi în Panic Room şi în Flightplan). După The Brave One chiar nu înţeleg de ce nu a vrut să joace în Hannibal (un film mai puţin amoral şi cartoonish). Adică Clarice nu se poate îndrăgosti de Lecter, dar faptul că Terrence Howard simpatizează cu o asasină în serie e OK.
Iar Neil Jordan, un regizor versatil şi respectat, deşi total inegal, se prezintă acum ca un hack total, anonim. Să mai menţionez că filmul e produs de Joel Silver, renumit pentru cauzele sale umanitare... Şi că putea să fie numit Taxi Driver 2, pentru că Jodie putea fi fata / nepoata lui Travis Bickle sau chiar fetiţa Iris, care a crescut şi se întreabă la rîndul ei în oglinda anormalităţii, "Are you talking to me?" Cu mine nu, şi nu sunt singur aici.
The Brave One
SUA 2007
Regia: Neil Jordan,
Scenariul: Roderick Taylor, Bruce A. Taylor, Cynthia Mort.
Imaginea: Philippe Rousselot.
Cu: Jodie Foster, Terrence Howard, Naveen Andrews, Mary Steenburgen.