Din nou un titlu multifuncţional, specialitatea casei. Care va să zică, filme pe care nu le-am văzut, dintre cele care au rulat vara asta, cu pompă sau cu trompă, la cinema-urile neaoşe, şi filme pe care le-am văzut, dar n-am apucat să le cronichez, nicăieri, niciunde.
Aşadar... N-am văzut Meet the Robinsons / Familia Robinson pentru că nu mă dau în vânt după animaţii. N-am văzut Shrek the 3rd pentru că nu mă dau în vânt după animaţii reciclate ad nauseam. N-am văzut Premonition / Premoniţia pentru că am întrezărit un episod de Twilight Zone diluat. N-am văzut Alpha Dog / Mascul necruţător pentru că dramele veritabile devenite film încă înainte de verdict îmi provoacă repulsie. N-am văzut Clanul lupilor / Wolfhound pentru că, de la Nightwatch încoace, combinaţia rusnaci/fantasy mi se pare caraghioasă şi indigestă. N-am văzut Podul spre Terabithia / Bridge to Terabithia pentru că nu mai vreau să aud de adolescenţi şi lumi imaginare. N-am văzut Blestemul 2 / The Grudge 2 pentru că nu l-am văzut nici pe primul şi pentru că mi-am promis un regim care exclude fantomele asiatice. N-am văzut Ora de vârf 3 / Rush Hour 3 pentru că, mai tare decât grimasele lui Jackie Chan şi gargara lui Chris Tucker, mă sperie (re)numele regizorului - Brett Ratner. N-am văzut Bunica-i şefa! / Georgia Rule în primul rând din cauza titlului şi în al doilea rând pentru că un film cu Jane Fonda şi Lindsay Lohan sună a banc sinistru. N-am văzut Suspiciunea / Disturbia pentru că furtişagurile după Hitchcock nu mă coafează nici în somn. N-am văzut Logodnicii din America pentru că mi-a fost pur şi simplu frică. În fine, n-am văzut Se credea un Picasso / Fall Down Dead pentru că l-au tot amânat până am uitat de el - şi-mi pare rău: între Udo Kier, Monica Dean şi Mihaela Rădulescu, aud că filmul candidează cu şanse reale la titlul de comedia anului.
Bun... Partea a doua şi răzbunarea. Ocean's 13 / Acum sunt 13 (**) este, sper, ultima aventură cu alură de reclamă la Colgate, Omega şi Armani a trupei vesele conduse de Soderbergh şi Clooney, un soi de remake al primului film, minus suspence şi umor. Lista neagră / Zwartboek (*****) este revenirea lui Paul Verhoeven deopotrivă la forma şi Olanda care l-au consacrat - o telenovelă de spionaj acidă şi deliberat exagerată, care bate voios & sarcastic ultimul cui în coşciugul genului. Imperiul minţii / Inland Empire (*****) este cea mai recentă experienţă extra/intra senzorială semnată David Lynch. (Încă) un coşmar la graniţa dintre demenţă şi materie, o necropsie digitală care se plimbă nonşalant din Polonia pe Sunset Boulevard şi pe care n-are nici un sens, o dată pentru totdeauna, să încerci s-o înţelegi. Rolul vieţii pentru Laura Dern, într-un epic voit murdar care putea foarte bine să se cheme "best of Lynch". Simpsonii - Filmul / The Simpsons (****) este, în fapt, un episod gonflat, care debordează de farmecul şi inteligenţa caracteristice celui mai longeviv serial animat dintotdeauna. Tăişul gloriei / Blades of Glory (**) este o nouă comedie marca Will Ferrell - debilă, asurzitoare şi intermitent amuzantă. Hairspray (***) este versiunea voioasă pentru cinema a musicalului bazat pe clasicul omonim semnat John Waters în 1988 - că veni vorba, apariţia magului din Baltimore pe post de "flasher" e scena anului. Bobby (***) este omagiul-remember (prea)bine intenţionat pe care Emilio Estevez (dimpreună cu vreo 50 de guest-stars) îl aduce ghinionistului RFK. Naivităţile, şarjele, platitudinea şi patetismul ar trebui să te împiedice să plângi - ciudat, nu reuşesc. După ea (*) poate trece cu graţie drept un soi de Îngerul necesar reloaded - ceea ce nu-i neapărat un compliment. Un thriller letargic şi fad, cu un final alandala, de "Piţa" expirată. În fine, Roming (*), vândut ca un rroad-movie (sic!) savuros, e o coproducţie statică şi interminabilă, vorbită în ceheşte şi narată în româneşte (!), care-l plimbă pe bietul Jean Constantin ca pe un sac de cartofi, de la Ana la Caiafa. Jale.