2007 - Un an cinematografic

Formula ierarhizării filmelor lui 2007 în serii de cîte trei îmi pare potrivită fiindcă poate acoperi mai multe genuri deodată. Au fost filme care m-au impresionat zdravăn, dar în mod diferit, fiecare prin altceva. Şi cum nu găsesc o modalitate fericită de a umbla în sînul meu pentru a măsura mai bine cantitatea emoţiei create de fiecare film în parte, mi-am spus că tripticele ar fi o alegere fericită în a stabili, în distincţii academice, un top al vizionărilor cinematografice din anul tocmai încheiat...


Summa cum laude
4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile - rezultat al unei lungi decantări, o perfectă îmbinare între dorinţa (nevoia) de a spune o poveste şi forma spunerii acelei poveşti; un film cutremurător despre responsabilitate, prietenie, alegeri în viaţă.
Babel - sau "confesiunile unei puşti: despre globalizare", un film care prin căldură şi umanism poate lega laolaltă o lume dezbinată de interese politice.
El laberinto del fauno - despre viaţă în proporţii mitice, un film care hrăneşte din plin nevoia de visare şi un film la al cărui final mi-am dorit enorm să fiu mai bun!


Magna cum laude
Das Leben der Anderen - filmul abordează o temă dificilă, redempţiunea în totalitarism, şi în acest context reuşeşte să fie curat, echilibrat. Are o construcţie, are sensuri şi o putere asemănătoare romanului Crimă şi pedeapsă; şi îl are pe regretatul Ulrich Mühe într-o formă exemplară. Pentru spaţiul românesc, datorită subiectului, este o poveste necesară! Din păcate a avut doar două proiecţii, una în Bucureşti, alta în Timişoara.
La science des rêves - bucuria de a vedea jocuri ale imaginarului în clipe legate de amor. O poveste despre teamă, tandreţe şi atracţie. Inventivitate şi exprimare marca Michel Gondry.
The Banishment - aventuri mafiote în contra stilului psihedelic american gen Mean Streets, cu violenţă pe ritmuri muzicale, cu h-eroine şi alte derivate. Un film fără eroi legendari, fără confruntări între familii, fără mize materiale. O sarcină (maternitate) este în prim plan, în jurul ei descoperim fiecare personaj, gîndurile fiecăruia şi întreprinderile sale. O impetuoasă revărsare poetică, filmul lui Andrei Zviagintsev a rulat doar în cadrul Festivalului Anonimul.


Cum laude
300 - noua formă a filmului politic, în care umanul şi digitalul merg mînă în tastatură (ca să zic aşa). Propagandă şi manipulare prin excelenţă, subtil mascate în poveste, ciocnirea civilizaţiilor în datele şi înţelesurile zilelor noastre, văzută prin fapte de mii de ani trecute, de aceea mai uşor de întors către nevoile politice actuale.
California Dreamin' (nesfîrşit) - o poveste neaoşă care, fără a beneficia de un Final Cut, te ţine în priză peste două ore, în mare parte cu gura pînă la urechi.
Zodiac - un film care mută caracteristicile genului thriller de pe ecran în mintea spectatorului: tensiunea rezultă din suprapunerea unei realităţi pe care privitorul o ştie (criminalul e încă liber, el sau alţii ca el ar putea acţiona şi azi!) peste imaginile de pe ecran; iar acele imagini în primul rînd explică modalitatea în care un sistem juridic nu ajunge la un rezultat pozitiv din cauza piedicilor pe care şi le montează el însuşi.


Rite
Den brysomme mannen - o critică susţinută a dezumanizării în era capitalismului, realizată printr-o inversare a polilor normalitate - alienare mintală universal acceptaţi.
INLAND EMPIRE - David Lynch nu şi-a pierdut cunoscuta vervă contra-sistem, însă în acest film pare că nu a fost interesat decît de propria persoană, abandonînd chiar elementul cheie al operei sale: cinematografia (pentru un video-art pătrunzător, dar specific mai repede galeriilor de artă contemporană decît cinematografelor).
Stardust - un film de la care ieşi mai îndrăgostit. O poveste care se menţine ca tonalitate între tenebrele unui Edgar Allan Poe şi ironiile unui Oscar Wilde.


Improbatur
Severance - un film fără noimă, pe seama căruia nici măcar nu te poţi distra; te poţi doar enerva că nu ai ales să faci altceva cu cele nouăzeci de minute aferente.
The Fountain - o zeamă new-age în care Darren Aronofsky îşi ostoieşte puternica iubire, un film inspirat parcă din diabetica piesă Ţi-am dat un inel a formaţiei Holograf.
Ticăloşii - pentru că realizatorii filmului se comportă precum personajele prezente în film: halesc aiurea bani publici.