S-o spunem de la început: singurul motiv pentru a vedea această producţie din gama celor scoase direct pe DVD - soartă pe care, oricum, foarte probabil o va şi avea - e omuleţul din rolul principal. Al Pacino, adică. Chiar şi după rateurile din ultimii ani, uneori am senzaţia că omul ar putea
fi convingător şi jucând o cizmă. Aici pune ceva carne, nervi şi umanitate
într-un personaj atît de prost scris/gîndit (?) încît lăsat pe mîinile (şi grimasele) aproape oricui altcuiva ar fi fost un clişeu penibil. Pe scurt: singuraticul profesor de psihologie, trecut prin multe şi cu ceva drame personale la activ, ocazional expert criminalist pentru poliţie, acum prins
într-un joc
contra-cronometru (cele 88 de minute din titlu) cu un asasin diabolic, omniscient şi cu o pasiune pentru tăiatul artistic al beregatelor unor doamne. Din descrierea anterioară se înţelege, sper, calibrul
thriller-ului în discuţie. Şi,
credeţi-mă, e chiar mai puţin
de-atît.În meniu: numeroase june sexoase (şi binişor puse în valoare), un presupus criminal în serie aflat la cîteva ore de execuţia la a cărei hotărîre a contribuit şi expertul nostru, un misterios motociclist în negru, urmăriri, împuşcături, presupuse
twist-uri şi revelaţii... Dar zău că nu contează. Povestea e clară de pe la minutul 30, după care nu mai ai decît să te întrebi care dracu' sînt motivaţiile şi cît de tare se va rasoli pe final. Ca
s-o lămurim, în ordine: nema motivaţii, iar finalul...
88 minute pare un film scris (şi gîndit!) de fostul guvernator al statului Texas şi regizat de curtea supremă de justiţie a aceluiaşi minunat colţ de lume. Drept care nu poţi decît să le doreşti regizorului şi scenaristului o şedere prelungită
pe-acolo. Iar lui Pacino filme măcar decente...