Trei-frăţiori minune (o inventatoare, un băieţel care citeşte şi reţine tot şi o fetiţă care poate roade orice) rămîn orfani şi trebuie să înfrunte, pe lîngă viaţa pe cont propriu, o serie de circumstanţe adverse şi un unchi sinistru (Jim Carrey) care îi vrea morţi ca să le ia averea.
Surprinzător, regizorul care a făcut cîndva Casper revine cu un film serios cu, despre şi nu doar pentru copii. Adaptarea seriei de cărţi semnate Lemony Snicket (pseudonimul lui Daniel Handler) are un look atemporal - atmosferă de secol XIX, costume de început de secol XX şi trenuri/maşini ce sugerează perioada interbelică - nişte efecte speciale care îţi taie respiraţia (inclusiv un copil - mezina Sunny - creat integral prin CGI) şi e destul de întunecat, chiar gotic, ca să fie pe placul întregii generaţii crescute în faţa computerului, cu jocuri de strategie & viteză (şi soundtrack-ul lor sumbru-electrizant) şi care crede că Harry Potter e prea senin şi simplu. Comparaţia e inevitabilă pentru că puterile şi inteligenţa celor trei copii frizează vrăjitoria, adulţii sînt mereu cu un pas în urmă şi par complet orbi la ce se îmtîmplă, iar puştii trebuie să înfrunte o întreagă lume potrivnică pentru a se salva.
Actorii care îi joacă pe cei doi fraţi mai mari (Violet şi Klaus) sînt excelenţi, convingători şi ataşanţi (şi foarte frumoşi!), Meryl Streep şochează în chip de isterica mătuşă Josephine care "musteşte" de fobii, iar Jim Carrey e practic de nerecunoscut (grizonat şi aproape chel) în rolul diabolicului unchi, sociopatul şi prefăcutul conte Olaf. Plus că are ocazia să se deghizeze, inventînd alte două personaje foarte diferite, şi să facă o serie din ghiduşiile şi schimonoselile demente care l-au făcut celebru.