Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Maria

Maria - multe premii pentru o dramă de tranziţie


România Liberă, noiembrie 2003
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Locarno, Stuttgart, Cottbus, Cluj sau Costineşti sunt doar cîteva dintre festivalurile de film unde Maria, prima operă de lungmetraj ficţiune semnată de Călin Peter Netzer, a cucerit o serie de premii, actriţa Diana Dumbravă fiind nominalizată şi pentru titlul de cea mai bună actriţă europeană de Academia Europeană de Film, care-şi va decerna premiile la 6 decembrie.

Filmul reia subiectul unui scurtmetraj realizat de acelaşi autor (acesta ar fi constituit o excelentă introducere la lungmetraj) în facultate, subiectul (inspirat de un fapt real, viaţa bate filmul!) fiind îmbogăţit cu contribuţia celebrului scenarist al filmelor lui Kusturica (şi nu numai), Gordan Mihic.

Felia de viaţă aleasă de Peter Călin Netzer o are drept eroină pe Maria, soţia unui fost erou al muncii (socialiste), care azi fabrică baloane într-o forjă dezafectată, şomer şi alcoolic în devenire. Celor şase copii li se adaugă al şaptelea, sosit într-o lume disperată, fără mari şanse de supravieţuire decît cu condiţia unor compromisuri majore. Maria alege drumul prostituţiei pentru a-şi hrăni familia şi a-i creşte pe copii. Intrată în vizorul unei televiziuni care vrea să rezolve condiţia prostituatelor din România, Maria îşi va spune povestea, va primi un apartament şi poate o slujbă. Dar finalul, dramatic ca viaţa, deloc înfrumuseţat de personaje optimiste cu orice preţ, va pune punct unei tragedii individuale, care nu are pretenţia să rezolve nimic, dar are forţa de a arăta calitatea sacrificiului, frumuseţea unui caracter, tristeţea unui peisaj social (eterna noastră tranziţie!).

Cu personaje episodice de mare coloratură (printre care şi rolul secundar excelent jucat de Horaţiu Mălăele, prietenul soţului Mariei), datorate probabil capacităţii lui Gordan Mihic de a atenua tragismul unor întîmplări cu eroi de contrapunct, naivi şi plini de haz, filmul Maria se situează între dramă şi comedia tragică, fără a-şi anihila coerenţa şi forţa discursului cinematografic.

Călin Peter Netzer se dovedeşte a fi un excelent dirijor de actori (şi numeroasele premii de interpretare cucerite de film stau mărturie), dar el se dovedeşte tot atît de inspirat în alegerea unui operator de clasă (Mihail Sîrbuşcă), constructorul unor secvenţe memorabile în care minuţia gestului se ataşează firesc calităţii unui portret surprins în cele mai tragice momente ale vieţii sale. Viaţa copiilor este evocată cu multă discreţie, dar şi cu întîmplări definitorii pentru fiecare personaj, relaţia cu biserica este mai puţin inspirată în film, dar acumularea de conflicte, fluentă şi deloc declarativă, convinge şi impresionează.

Personajul Maria este interpretat de Diana Dumbravă, care a rezolvat fericit o dramatică partitură cu trăiri tulburătoare şi epuizante. Alături de ea, Şerban Ionescu (laureat alături de Diana Dumbravă cu premiul de interpretare la Locarno) ştie să echilibreze accentele unui portret al unui om complet debusolat. Luminiţa Gheorghiu, Alexandru Bindea, Florin Călinescu şi Florin Zamfirescu (în rolul şoferului turc, iarăşi un personaj de factură Kusturica) completează o distribuţie condusă cu fermitate într-o poveste tensionată ale cărei cote de adevăr uman au impresionat atîtea jurii şi foarte mulţi spectatori.

Din păcate, lansarea filmului, care a avut loc la Româniafilm, nu s-a ridicat la nivelul operei lui Netzer, care ar fi meritat mult mai mult din partea celor ce se ocupă de distribuţia acestui film. Afişe neinspirate (ba chiar asemănătoare cu cel al filmului lui Mircea Daneliuc), nimeni din partea societăţii de distribuţie care să-i prezinte pe autorii filmului, refuzul invitaţilor de presă sunt doar cîteva dintre nemulţumirile ziariştilor prezenţi la lansare. Cum din bugetul unui film normal cel puţin 25 de procente sunt prevăzute pentru operaţiile de lansare (în cazul unor cinematografii cu autoritate), ne întrebăm dacă distribuitorii români au învăţat ceva din lecţiile marketingului filmic. Se pare că nu! Cu cinci copii, Maria nu va avea şansa necesară de a ajunge la un public care, s-a dovedit, n-a uitat cinematograful românesc de calitate.



 Toate articolele despre Maria


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Călin Stănculescu


Alte articole

 10 ani cu filmul românesc. Episodul 3 - Anul 2003, Iulia Blaga
 Programată să sufere - Maria, Andrei Gorzo
 Maria e un film gândit mai mult pentru publicul occidental, Iulia Blaga


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer