Un film care a intrat pe ecrane în acelaşi timp cu cel al lui Tim Burton mi se pare mult mai "văzubil", adică mai tihnit şi mai luminos. Este Tuya de hun shi / Nunta lui Tuya, filmul chinezului Quanan Wang, care a luat anul trecut Ursul de Aur la Berlin. Faţă de goticul în CGI al lui Burton, chinezul vine cu o poveste simplă, spălată de vînturile uscate ale Mongoliei: o femeie care duce în spate nu doar gospodăria şi copiii, ci şi pe bărbatul ei bolnav, a cărui muncă trebuie s-o preia. Ideea de a divorţa legal pentru a lua, tot legal, un bărbat mai verde care să poată munci pentru toţi, inclusiv pentru a-l întreţine pe bărbatul bolnav, nu e doar o soluţie logică în condiţiile vieţii aspre de acolo, dar şi o sursă bună de comic (vezi pretendenţii venind la peţit). Filmul nu e o comedie pur-sînge, după cum nu e nici dramă sută la sută. Ar fi, aşa cum îmi place cînd citesc prin caietele de presă, "comedie / dramă", cum e şi viaţa. E atît de natural, încît te trimite cu gîndul la un documentar. Şi de aceea lucrul cu care rămîi, fie că "te rîzi" sau nu, e acea invitaţie foarte discretă la autenticitate, de care avem nevoie în general, nu doar pentru a face filme "mişto".