"I think I'm in love but it makes me kind of nervous to say so" e, cred, cel mai simpatic şi simplu vers pe care l-am auzit anul acesta. După două albume mai făţiş (Sea Change) sau voalat (Guero) sumbre, cu The Information lui Beck pare să-i fi revenit în sfîrşit pofta de joacă. S-a întors, a treia oară după Mutations şi Sea Change, la reputatul Nigel Godrich (Radiohead, Pavement, Beta Band) - producător şi co-autor al cîtorva momente (Soldier Jane, Motorcade ş.a.). Şi, surprinzător, la ideologia voios-samplistă în ritm de hip-hop funky-alternativ din vremea Odelay.
De la Godrich puteam să anticipez beat-urile spectrale şi ecourile psihedelice care punctează mai toată instrumentaţia, dar era greu de crezut că omul cu un milion de personae scenice o să găsească de cuviinţă să le treacă în revistă, plimbîndu-se fără reţineri prin tot ce a făcut vreodată, demonstrînd cum poţi schimba patru genuri într-o singură piesă (indie, funk, rap şi melancolie folk în Strange Apparition) sau cum se poate, încă, vorbi non-penibil/ banal despre dragoste - We Dance Alone. Totul într-un album pe care l-aş numi conceptual (supra-abundenţa de date şi posibilele consecinţe generale şi personale), auto-deconstructivist şi frivol/apocaliptic dacă nu mi-ar fi teamă că a-l analiza astfel pe cameleonicul domn Hansen, unul dintre foarte puţinii artişti care chiar îşi merită (altminteri prea-abuzata) etichetă de geniu, înseamnă a arbora o morgă total deplasată. În meniu - funk sedat (We Dance Alone), hip-hop electro-avangardist (1000BPM), năstruşnicii acustice (New Round), ecouri orchestrale din Beatles (Think I'm in Love), Rolling Stones (Cellphone's Dead, Nausea), krautrock (Motorcade) sau Eno (Movie Theme). Şi un recitativ de 10 minute în încheiere, The Horrible Fanfare/Landslide/Exo-Skeleton, vorbind despre călători spaţiale, cu Spike Jonze ca guest pe final. "I carry my heart like a soldier with a hand-grenade" zice Beck în halucinanta Movie Theme şi exact această sinceritate ameninţător/dezarmantă ascunsă în spatele nenumăratelor distracţii cerebrale şi experimente ritmice face The Information irezistibil. Cel puţin pentru mine.
PS: Căutaţi ediţia dublă, cu bonus DVD, ce conţine home videos artizanale pentru toate piesele - sînt dărîmătoare.