E greu să captezi savoarea unei cărţi de mare succes, precum cea a lui Gabriel García Márquez, într-un film care să se ridice măcar la înălţimea ei. Mi-aş fi dorit ca Love in the Time of Cholera să fie unul dintre acele rare cazuri, însă, după mai bine de două ore de plictiseală, mi-am dat seama că acest lucru e imposibil. Filmul lui Mike Newell e o încercare nereuşită de a reda imaginea unei iubiri de peste 50 de ani, care-şi găseşte împlinirea abia la final.
Umor nedus pănă la capăt, atmosferă şchioapă, o incredibilă nepotrivire a actorilor pe roluri (doar Javier Bardem, acest fantastic actor spaniol, proaspăt posesor de Oscar este minunat în gingăşia trăirii romantismului solitar) - în concluzie... nu e suficient să fie holeră, mai trebuie să existe şi dragoste.