Respect pentru Daniel Day-Lewis - There Will Be Blood

Daniel Day-Lewis e un actor care şi-a câştigat, pe lângă cele două Oscaruri (unul dintre ele tocmai pentru filmul de faţă, celălalt pentru rolul din My Left Foot), o notorietate incontestabilă. Puţini actori britanici se pot ridica la nivelul la care Lewis reuşeşte să transmită celor care îi văd rolurile, o intensitate a jocului actoricesc atât de mare. Gangs of New York, In The Name of The Father, The Age of Innocence - toate au rămas în memoria cinefililor în primul rând datorită lui. La fel vor sta lucrurile şi cu filmul lui Paul Thomas Anderson, construit în jurul unui singur personaj care îi subjugă atât de mult pe ceilalţi - la propriu şi la figurat - încât e imposibil să nu-l iubeşti cu aceeaşi bucurie cu care-i urăşti caracterul.

Nu mai am foarte mare răbdare să văd filme lungi (There Will Be Blood are două ore şi jumătate şi zău că nu i-ar fi trebuit atât!), însă dacă am găsit suficient timp cât să stau până la final în cazul de faţă, este datorită lui Daniel Plainview, acest petrolist care are ura de semeni în sânge şi care, hipnotizat de aurul negru, decide să abandoneze orice religie şi să sacrifice tot ce are mai de preţ - relaţia cu fiul său - numai şi numai de dragul extracţiei ţiţeiului. E o poveste despre abandon şi neregăsirea de sine, despre religie şi laturile ei mai mult sau mai puţin ipocrite, despre destin şi joaca de-a destinul.