În 1953, odată cu publicarea romanului Casino Royale, scriitorul britanic Ian Fleming l-a oferit lumii întregi pe cel mai faimos, atrăgător, cinic şi priceput agent secret văzut (citit?) vreodată, James Bond. Profitând de mâna de ajutor dată de producătorii Albert Broccoli şi Harry Saltzman, Bond a trecut de la carte la film şi, în foarte scurt timp, a devenit prototipul eroului de acţiune la superlativ. De la Dr. No (prima apariţie a lui 007 pe marele ecran) din 1962 şi până la Quantum of Solace, aventura cu numărul 22, anunţată pentru 2008 şi aflată acum în producţie, James Bond a supravieţuit Războiului Rece, a fost martor la căderea Cortinei de Fier şi, deşi în aparenţă misiunea lui părea încheiată, pare să fie mai activ ca niciodată...
James Bond s-a născut într-un an şi-un loc neprecizat, dintr-un tată scoţian şi o mamă elveţiancă. La 11 ani a rămas orfan şi a fost crescut de o mătuşă. A studiat la Eton şi la Universitatea din Geneva. Locuieşte la Londra, în Chelsea Square; ziarul său preferat este Times; cartea preferată - Oameni şi şoareci, de Steinbeck; culoarea preferată - albastru; cântecul preferat - Georgia On My Mind (Ray Charles) iar băutura preferată e vodka-martini, întotdeauna "shaken, not stirred". În fine, exceptând cazul în care în ultimii 45 de ani aţi trăit într-o scorbură, toate aceste date sunt arhicunoscute. Cu toate acestea, pentru a ne(vă) pregăti cum se cuvine pentru Casino Royale, una dintre mega-premierele lunii la HBO (n.r. Casino Royale va fi difuzat duminică, 27 aprilie 2008, la HBO), se cuvine o scurtă rememorare a celorlalţi cinci norocoşi (Sean Connery, George Lazenby, Roger Moore, Timothy Dalton şi Pierce Brosnan) care au avut privilegiul să spună, de-a lungul vremii, fraza cheie "My name is Bond. James Bond".
Povestea agentului 007 în variantă Sean Connery a început, după cum spuneam, în Dr. No (regia Terence Young) şi a continuat în From Russia with Love ('63), Goldfinger ('64), Thunderball ('65) şi You Only Live Twice ('67). Charismatic şi rafinat, Bondul lui Connery are un succes nebun la femei - chiar şi Tatiana Romanova (From Russia...), agenta sovietică, sau Pussy Galore (Goldfinger), veritabilă regină de gheaţă, i-au cedat în cele din urmă. În acelaşi Goldfinger însă, avem parte de o mostră de inteligenţă peste medie a agentului, căci Bond calculează în minte de câte camioane e nevoie pentru a transporta tot aurul din Frot Knox şi cât timp va rămâne aurul cu pricina radioactiv după ce explodează bomba lui Auric Goldfinger.
Cu delicioasa replică "This never happened to the other fella!!!" pe buze încă din prima scenă din On Her Majesty's Secret Service ('69), australianul George Lazenby a încercat să avertizeze toţi fanii că nu vor avea parte de Bondul clasic. Nimic mai adevărat... Un 007 mult mai uman şi mai puţin sigur pe sine, Lazenby a dat o notă de naturaleţe unui erou rămas până atunci aproape lipsit de emoţie. On Her Majesty... a reprezentat, practic, o răsturnare a personajului - Bond a demisionat din MI6, s-a dat drept gay şi, pentru a dizolva orice urmă de sexism, s-a căsătorit (dar soţia i-a fost ucisă imediat după nuntă). Ar fi putut fi o posibilă nouă eră în evoluţia agentului, dar Lazenby a refuzat să semneze un contract pe mai mulţi ani.
După o scurtă revenire a lui Connery în coloratul Diamonds Are Forever ('71), producătorii francizei s-au gândit că agentul are nevoie de o oareşce modernizare şi, pentru un look mai "cool" şi mai relaxat au apelat la serviciile "sfântului" Roger Moore. Dintr-o dată, Bond s-a transformat într-un soi de playboy, întotdeauna pregătit cu o replică tăioasă şi, în aparenţă, veşnic binedispus. După şapte filme - Live and Let Die ('73), The Man with the Golden Gun ('74), The Spy Who Loved Me ('77), Moonraker ('79), For Your Eyes Only ('81), Octopussy ('83) şi, în fine, A View to a Kill ('85), Moore reuşise să-i facă pe unii să uite de masculinitatea asumată a lui Connery sau de alura tristă a lui Lazenby, pe alţii să le regrete şi să-l acuze c-a făcut din personaj o parodie de carton.
Zis şi făcut, Roger Moore s-a pensionat şi, preţ de numai două filme, Timothy Dalton a scuturat de pe smokingul agentului toată dulcegăria, cochetăria şi, mai ales, simţul umorului, în The Living Daylights ('87) şi în Licence to Kill (1989). Rece ca gheaţa, Bond-ul lui Dalton era o brută în comparaţie cu cel îndulcit de Moore. Întunecat şi realist, agentul 007 a redevenit în interpretarea lui Dalton cel creat de Fleming (actorul e un fan declarat al personajului literar) - vizibil circumspect faţă de legitimitatea misiunilor primite, Bond a ajuns, chiar, să strige "Bagă-ţi undeva ordinele! Spune-i ce vrei lui M. Dacă vrea să mă dea afară, o să-i fiu recunoscător" (The Living...) iar în Licence... (la fel ca Lazenby pe vremuri), a demisionat ca să se poată răzbuna în linişte pe cei ce i-au ucis prietenul.
Deloc mulţumiţi de prestaţia "nu luăm ostatici" a lui Dalton, producătorii l-au pus la index pe Bond şi, vreme de şase ani, agentul a intrat în concediu fără plată. Perioada cu pricina a corespuns evenimentelor istorice amintite la început şi lumea începuse deja să vorbească de 007 la timpul trecut. Marele noroc al francizei a purtat numele de Pierce Brosnan (reciproca fiind la fel de valabilă, căci actorul nu depăşise niciodată până atunci stadiul de ministar de televiziune) care l-a ajutat pe agent să treacă în mileniul 3. În cele patru filme în ipostază de James Bond - Goldeneye ('95), Tomorrow Never Dies ('97), The World Is Not Enough ('99) şi Die Another Day ('02), Brosnan a reuşit un amestec paradoxal şi uneori greu perceptibil de şarm şi zbucium. Elegant şi cuceritor peste poate, Bond-ul său putea să facă bungee jumping de pe o rachetă sau să sară cu motocicleta peste o prăpastie, fără să i se deranjeze măcar un singur fir de păr din frizura-i impecabilă. În acelaşi timp, perioada Brosnan a fost prima în care agentul a părut deranjat de cei doi de "0" ce-i dau mână liberă la ucis (Goldeneye), a recunoscut că "ucisul cu sânge rece e o meserie mizerabilă" (The World...) şi, pentru echilibru, a fost torturat pentru prima dată explicit (The World... şi Die Another Day). Ceea ce nu înseamnă că nu a recurs la metode extreme dacă era musai nevoie şi a comis o crimă în toată regula chiar, a cărei victimă era o femeie (Elektra King în The World...). Dar nimic din ce a făcut Brosnan pe post de act reprobabil nu s-a ridicat vreodată la gradul superlativ de sânge rece cu care Daniel Craig a ales să-l reinventeze, "ca la carte" (sic!) de această dată, pe nemuritorul agent.