Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Orfanato, El

Cel mai intens film (horror) al anului - El Orfanato / Orfelinatul


Re:publik, aprilie 2008
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Un cuplu şi fiul lor Simon vin la un fost orfelinat, dezafectat şi izolat pe coasta spaniolă. Ea, Laura (Belén Rueda), a fost adoptată de acolo pe cînd avea şapte ani şi acum vrea să transforme locul într-un centru modern de recuperare. Dar Simon, începe aici să aibă un comportament ciudat, să deseneze o mască ciudată, ca o sperietoare şi să vorbească cu prieteni imaginari. De ziua lui, Simon dispare. A fost răpit? Singură Laura continuă să-l caute şi să spere, dar dispariţia lui Simon are legătură cu ceea ce s-a întîmplat la orfelinat cu 30 de ani în urmă.

Povestit, El orfanato nu are acelaşi impact ca pentru a fi văzut, simţit, trăit. Cînd mă gîndesc la el mă apucă fiori reci pe şira spinării. A fost cel mai intens horror pe care l-am văzut anul trecut, în selecţia canneză a Săptămânii criticii. Şi categorisirea în horror nu-i face dreptate. Pentru că e şi o dramă, şi un thriller, şi un mister, are şi suspans şi supranatural, dar şi o emoţie şi vibraţie unică, asta şi din cauza actriţei Belén Rueda, care joacă atît de veridic şi puternic dragostea unei mame pentru băieţelul ei. Filmul este trăit mai ales în capul ei şi prin sentimentele pe care le exprimă afectiv. Seamănă oarecum ca tematică cu Dark Water al lui Hideo Nakata şi Saint Ange al lui Pascal Laugier, dar este mai mult decît un horror cu fantome. Repere se pot găsi şi în clasicele genului, de la The Haunting (originalul din 1963), The Innocents, The Changeling, la The Others şi chiar Poltergeist.

Produs de Guillermo Del Toro, filmul a avut un uriaş succes, campion de box office la el acasă, iar americanii au cumpărat imediat drepturile de remake. A luat şapte Goya, marele premiu la Gérardmer şi Spania l-a oferit ca intrare naţională oficială pentru Oscar. Eu cred că Belén Rueda ar fi meritat unul. Mergeţi să vedeţi El orfanato într-o sală de cinema cu proiecţie competentă, pentru a putea aprecia compoziţia pe ecran lat a casei orfelinatului, sunetele dinăuntru, secvenţa de transă în verzuliul night vision şi muzica atmosferică a lui Fernando Velasquez.

El orfanato, Spania 2007.
Regia: Juan Antonio Bayona,
Scenariul: Sergio G. Sánchez.
Imaginea: Óscar Faura,
Cu: Belén Rueda, Fernando Cayo, Roger Príncep, Mabel Ribera, Geraldine Chaplin.


Notă: Acum şi pe blog la http://www.protv.ro/bloguri/ald-s-movieland



 Toate articolele despre Orfanato, El


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Alin Ludu Dumbravă


Alte articole

 Ce-ar mai fi de văzut..., Andrei Creţulescu
 Coerent şi inteligent - El orfanato, Eduard Ţone
 Tristeţe - El orfanato, Andrei Creţulescu
 Emoţii primare - El orfanato, Andrei Gorzo
 Durere şi absenţe - El orfanato, Carmen Mezincescu
 Toate articolele despre Orfanato, El


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer