"Heavy boots of lead/Fills his victims full of dread
Running as fast as they can/Iron man lives again!"
(Black Sabbath - Iron Man, 1970)
Primul film Marvel finanţat integral de compania de benzi desenate şi primul blockbuster al verii 2008, e totodată un succes uriaş de public şi critică (se vede că era şi o foame de aşa ceva, anul trecut filmele cu super-eroi tot de la Marvel au fost Ghost Rider, Spider-man 3 şi Fantastic Four: Rise of the Silver Surfer, adică mai mult decît nesatisfăcătoare).
Iron Man / Omul de fier (tradus Omul de oţel, de ce, n-au vrut să-l confunde cu filmul lui Wajda Czlowiek z zelaza din 1981?), e ca un "martini extra dry şi cu multe măsline" (cum vrea Gwyneth Paltrow adică Pepper Potts în film), o treime Robocop, alta Batman Begins (poveste despre originea eroului, la fel ca Spider-man), şi una din Transformers. Tony Stark, eroul Marvel creat în 1963 cu aluzii la războiul rece şi Vietnam a fost inspirat de Howard Hughes, el este un miliardar excentric şi technofreak care nu are nici o superputere în afara costumului de metal. Iar Robert Downey, chapeau, şi-a găsit bine registrul, pe cît de arogant ar fi fost Tom Cruise (alegerea iniţială) şi bine că şi-a luat Nicolas Cage (opţiunea doi) Ghost Rider (stai pe moto!!!), Downey aduce credibilitate şi stil personajului, un soi de auto-ironie şi exaltare nebunească. Jeff Bridges, chel şi cu barba albă, ca un soi de Moise nebun, este un nou venit în galeria de bad guys cabotini, e amuzant să-l vezi pe Dudele Lebowski duelîndu-se cu cel mai faimos ex-junkie, dă o nuanţă suprarealistă conceptului Iron Man.
Regizorul Jon Favreau e şi el o opţiune excentrică, de formaţie actor (apare şi aici ca şofer şi bodyguard al lui Stark), şi-a început cariera cu film independent (Swingers, ca scenarist şi producător, Made, ca scenarist, producător şi regizor), apoi a făcut Elf şi Zathura (!) Filmul e permis la ei de la 13 ani, dacă ar fi fost R ar fi fost şi mai bine, actualizarea cu Afganistanul şi racheta Jericho dă o nuanţă de imediat.
Punct forte la propriu, score-ul lui Ramin Djawadi. Sound power rock pe tiparul Mission: Impossible 2, şi 300, seamănă cel mai mult cu muzica la Ghosts of Mars al lui Carpenter. La chitară solo Tom Morello de la Rage Against the Machine (apare şi ca unul din arabii răi).
În fine, nici un film care începe cu AC/DC (Back in Black) şi se termină cu Black Sabbath (Iron Man), nu poate fi prost. Şi cred că Iron Man 2, anunţat deja pentru 2010, va fi mai bun ca primul!!!
(trei stele din cinci)
P.S.: Staţi în sală pentru a vedea scena de după generic! Asta dacă cinematograful nu-l opreşte imediat, după cum au prostul obicei (mesaj către CinemaPro)!