The Happening / Întîmplarea, ultimul film semnat de M. Night Shyamalan, este cel mai ambiţios film al regizorului de origine indiană. Deşi niciun star de mărimea lui Bruce Willis sau Mel Gibson nu joacă în filmul său (cum se-ntîmplase în The 6th Sense şi Signs), regizorul-scenarist şi producător a "văzut mare": povestea începe în Central Park, New York, apoi se răspîndeşte în nord-estul SUA - pentru ca epilogul să se mute la Paris...
Este ceva ca o epidemie de origine necunoscută - cum stă bine oricărei epidemii care se respectă: oamenii sînt atinşi de un virus care-i face ca, în foarte scurt timp, să se sinucidă. Dacă vă gîndiţi la "emo", mai încercaţi o dată; de fapt, este "eco": epidemia e "naturală", transmisă de plante şi vînt, atacă nediscriminat oamenii de toate vîrstele şi, mai ales, nu este o alegere personală!
Mark Wahlberg joacă rolul unui profesor de la un liceu din NY care, încă de la primele semnalări ale epidemiei, îşi ia nevastă şi nepoată şi pleacă spre Philadelphia. Nu ajung acolo, pentru că trenul se opreşte în drum într-o localitate numită Filbert, de unde pasagerii se descurcă cum pot; profesorul Wahlberg se concentrează comic, în toiul unui "atac" ce riscă să depopuleze micul grup în care se află, şi - prin calcule matematice de probabilităţi - ajunge la concluzia că şansele de a fi atacat sînt mai mici dacă grupurile sînt mai mici...
Problema Întîmplării este că, asemenea jocului lui Wahlberg (ce părea să fi pus cariera sa pe o traiectorie ascendentă), filmul este mai degrabă comic decît catastrofic. Începutul, mai ales - care ar trebui să te înspăimînte -, pare mai degrabă o parodie de film-catastrofă. Shyamalan porneşte la drum cu o imagine care ar putea fi înfricoşătoare (o mulţime de oameni oprindu-se brusc, într-un spaţiu oarecare, ca-n experimentul artistic numit "flash mob"), dar repetarea acestei imagini de-a lungul filmului are efectul contrar: deşi regizorul îţi arată că e de rău, te pufneşte rîsul.
Shyamalan are mai mult succes atunci cînd limitează acţiunea la o casă izolată, ţinută de o bătrînă cam ciudată, şi recurge la încercatele trucuri ale filmelor de groază: scena cu bătrîna care se sinucide spărgîndu-şi capul, repetat, în geamurile casei este eficace ca un coşmar.
Una peste alta, The Happening este mai mult un film-manifest (SOS Planeta! blabla) împachetat într-un film de gen; dacă filmul de gen ar fi fost mai reuşit, mesajul ar fi ajuns mai aproape de noi - aşa, se pare că a rămas în Filbert...