Callas Forever - Un film cu muzică din belşug...

Sincer să fiu, m-aşteptam la mai rău... Callas Forever e un film de Franco Zeffirelli. Cînd a făcut Zeffirelli un film cu adevărat mare? (Nu bun, ci mare?) Probabil că înaintea erei noastre. În cel mai fericit caz, italianul l-a ilustrat - sîrguincios - pe Shakespeare: Îmblînzirea scorpiei, Romeo şi Julieta, Hamlet... Uitaţi toate celelalte filme; sînt un fel de fototapet cu muzică. Multă muzică. Preferabil operă.

Callas Forever, fiind despre Maria Callas, are (şi el) muzică din belşug. Tot operă. Arii. Chiar înregistrările cu Maria! Şi mai are taioare Chanel şi interioare somptuoase - căci Maria Callas nu se-mbrăca "chez" Janine sau "chez" Botezatu şi nu stătea-n Balta Albă. Era o Divă! Aşa că, dacă vă plac: Callas, Carmen, Jeremy Irons, băieţii frumoşi (Gabriel Garko), taioarele scumpe şi filmul-biografic-romanţat, duceţi-vă să vedeţi Callas Forever.

Mai ales că unele replici nu sînt rele deloc (scenariul: Martin Sherman plus "il Maestro"). Joan Plowright e foarte amuzantă în chip de jurnalistă complotistă. Turnul Eiffel se vede de vreo două ori (adică, s-a filmat "chiar la Paris", nu doar la Buftea!) Jeremy Irons, cu aerul că se trînteşte pe pat, îşi descheie cămaşa şi-şi aprinde ţigara, schiţează din mers un personaj plauzibil. În fine, Fanny Ardant e onestă şi convingătoare în rolul (dificilisim!) al Divei; interpretarea ei are căldură şi acel dram de nebunie "celestă" pe care-o asociem îndeobşte unui personaj ieşit din comun cum a fost Callas. Ea are - culmea! - ceva mai curînd din genericul de-nceput (dur, brutal, pe muzica celor de la Clash) decît din fîsîiala celui final...

Şi poate că mai merită să vedeţi Callas Forever ca să-ncercaţi să-l identificaţi pe Florin Piersic jr. Eu, unul, n-am reuşit.