În plus, filmul dă un răspuns aparent simplu ca bună ziua unei întrebări care a fascinat etern studenţimea de pretutindeni (dar mai ales din SUA, unde competitorii la bursele substanţiale se driblează furibund): cum se pot face bani cu un cap sclipitor, note strălucite, intenţii bune, dar o familie săracă? Pentru că eroul său, Ben Campbell, student eminent la MIT (Institutul de Tehnologie din Massachusetts) şi avînd drept unic scop pe lume să absolve Medicina la Harvard, se trezeşte peste noapte smuls din meschinele preocupări şcolare (concursuri de inventivitate alături de colegii tocilari fără noroc în amor) şi propulsat în lumea nocturnă a cazinourilor din Vegas, unde sume exorbitante se află la degetul mic al oricărui participant priceput la jocul numit "21".
O dată ce aruncă în arenă asemenea subiect, regizorul Robert Luketic (Legally Blonde, Monster-in-Law) crede că acesta are darul de-a merge de la sine pe şinele credibilităţii. Aşa că nu se mai oboseşte cu detalii gen verosimilitate, succesiune logică a scenelor sau temperare a jocului actorilor. Deci fiecare face cam ce îi trece prin cap pe platou, actorii înşişi părînd îmbătaţi de febra neiertătoare a cîştigurilor subite şi de atmosfera încinsă de la masa de joc. Urmează ceea ce orice spectator exersat de filme americane ar putea rezuma destul de simplu. Brunetul de la MIT, un preppie ideal, arătos, cu o minte briliantă, caş la gură şi doldora de principii (pînă cînd un mentor diabolic îi dibuie preţul corect), se dovedeşte uşor de îmbătat cu teancuri de dolari, o femeie nurlie şi mai ales permanentul miraj al puterii şfichiuind la orizont. O greşeală previzibilă, orchestrată de invidia colegilor, îl aruncă în miezul primejdios al eşecului...
Dincolo de desfăşurarea enervant de previzibilă, filmul mai are şi alte surprize neplăcute. Figura de supradotat inocent a lui Jim Sturgess, care aminteşte iniţial de Chris O'Donnell, dulcele discipol al lui Al Pacino în Scent of a Woman (1992) ori de stîngăciile la fel de irezistibile ale lui Clark Kent (în orice interpretare vreţi) îşi pierde pe parcurs orice farmec, nu pentru că personajul se maculează, ci pentru că actorul nu îi face faţă. Kate Bosworth e frumoasă, energică şi spectaculoasă, dar credibilitatea ei se împotmoleşte permanent într-un obstacol nevăzut, iar Kevin Spacey... ei bine, ireproşabilul Kevin Spacey se află în acel punct extrem de periculos chiar (sau mai ales) pentru marii actori: al capcanei distribuirii (în cazul lui - în eternul rol al geniului diabolic). Condus de rapacitatea unor producători indiferenţi la nuanţele atît de sensibile ale supralicitării aceloraşi date, Spacey este, pentru prima oară, dureros de calp... Singurul care îşi păstrează sobrietatea şi forţa jocului este Laurence Fishburne, al cărui personaj salvează cazinoul, dar nu şi un întreg film poleit cu trucuri fabuloase...
Şi încă ceva (esenţial, în acest caz): la jocul de cărţi, denumiri precum "zecar", "juvete", "romb" sau "inimă roşie" (utilizate de traducătorul filmului) sunt folosite de copii, cînd încearcă un şeptic în spatele blocului - jucătorii de elită (de la noi sau de oriunde) folosesc noţiuni precum "decari", "valet", "cupă", "caro", "pică" etc.
21: şansa vieţii lui / 21
Producţie SUA, 2008
Regia: Robert Luketic.
Cu: Jim Sturgess, Kate Bosworth, Laurence Fishburne, Kevin Spacey, Liza Lapira, Josh Gad, Aaron Yoo, Sam Golzari.