Departe de lungimile şi senzaţia de plictiseală emanate de prima încercare de traducere filmică a celebrelor benzi desenate semnate de Uderzo şi Goscinny (Asterix şi Obelix contra Cesar, regia Claude Zidi), recenta reevaluare cinematografică a BD-ului clasic salvează dialogul celei de-a 7-a arte cu BD-ul.
Regizorul Alain Chabat a sesizat mult mai eficient potenţialitatea vizuală a comicului practicat de cei doi maeştri al BD-ului francez (aproape necunoscuţi în România, deşi noi eram aprovizionaţi din plin cu BD-urile, unele chiar amuzante, ale publicaţiei comuniste Pif). El a mizat pe identitatea personajelor originale, aducîndu-le minime modificări (Edifis nu este doar arhitectul ce construieşte totul aiurea, ci un vizionar cu idei, mai ales atunci cînd se află sub presiunea timpului).
Ce năzbîtii fac eroii noştri? În anul 52 î.Cr., Cleopatra îi ordonă lui Edifis să construiască în trei luni un palat "faraonic" pentru a-l impresiona pe Cezar şi a-l face să recunoască superioritatea civilizaţiei egiptene. Beţe-n roate vor fi puse şi de arhitectul oficial al egiptenilor, adeptul unei viziuni înguste, dar şi de Cezar, căruia nu-i vine la îndemînă o "înfrîngere". Ajutat de cei trei neînfricaţi gali - Obelix, Asterix şi Getafix (fără a mai pune la socoteală şi căţelul Idefix), pînă la urmă Edifis reuşeşte să scape de crocodili construind minunatul palat al Cleopatrei.
Dincolo de decalajele temporale, gagurile au o substanţă vizuală accentuată, de multe ori cu intervenţia inspirată a animaţiei sau a efectelor speciale; trucajele nu implică atentate grosolane la adresa logicii povestirii, întîlnirile ciclice cu piraţii conduşi de Barbă-Roşie devin gaguri savuroase, repetatele citate şi trimiteri la alte filme, jocuri de cuvinte bazate pe cele cîteva "ziceri" celebre atribuite lui Cezar, dar şi efectele pur lingvistice generate de chiar numele personajelor (Walkinginmemphis, Gimmeakis etc.) sau nostimada obiectelor moderne din cortul lui Cezar sunt abil montate într-un ritm susţinut pe mai tot parcursul filmului.
Filmul lui Alain Chabat respiră fantezie, bun-gust şi vervă, o mare parte din "vina" enormului succes cu care a fost primit de spectatorii francezi fiind şi excelenta echipă de actori: Monica Belucci, o seducătoare Cleopatră, cu o postură feministă şi accente matriarhale bine echilibrate, Gérard Depardieu, un Obelix care face numai pozne (printre altele strică nasul Sfinxului), Alain Chabat, în rol de Cezar ireverenţios faţă de valorile culturale ce nu aparţin Imperiului Roman, Christian Clavier (Asterix), mult mai şters, dar erou de idilă înfocată, Claude Rich, un Getafix înţelept şi răbdător, Claude Beri în rolul pictorului lui Cezar, cu probleme inspirate de polemici estetice sau chiar Mathieu Kassovitz, uşierul de la banchetul final, care se desfăşoară concomitent cu postgenericul. Aşa că nu plecaţi prea repede după inaugurarea palatului construit de Edifis. Filmări spectaculoase, decoruri pe măsură, umor direct şi de multe ori adresat doar francofonilor, filmul lui Alain Chabat poate uşor descreţi frunţile. Succesul său - o audienţă de peste 14 milioane de spectatori numai în Franţa este un atu mai greu de depăşit - se poate repeta şi pe ecranele româneşti.
Fişa tehnică :
Regia: Alain Chabat
Distribuţia: Gérard Depardieu, Pierre Tchernia, Monica Belucci, Christian Clavier, Alain Chabat.