Teatru parizian 100% românesc la Avignon 2008

Festivalul Off de la Avignon este întâi de toate un imens târg de artă dramatică. Actori şi companii vin aici să îşi vândă spectacolele ori talentele. Regizorii vând uneori bilete. Interpreţii bat străduţele medievale până la tocirea pingelelor. Cântă în cor ori la saxofon, flaut sau chitară. Merg pe catalige, pe biciclete sau în maşini de epocă, se duelează, toate acestea încărcaţi cu flyere pe care le împart trecătorilor, încercând să îi atragă la propriul spectacol. Concurenţa este acerbă, 800 de spectacole şi mii de flyere. Uneori poţi primi 10 asemenea fluturaşi la orele de vârf şi în zonele cele mai umblate.

Avignonul are 10 teatre permanente şi peste 100 în timpul festivalului. Şcoală, biserică sau cinematograf, totul se transformă în efemer templu al Thaliei. Există şi un off al Offului, companii care nu figurează în programul oficial, un ceaslov cât toate zilele. Am descoperit printre aceşti haiduci de scenă o companie teatrală franceză, dar sută la sută românească: regizor şi actori, mai bine zis actriţe. Theâtre de l'Orme a prezentat la Avignon, în sala Roquille, spectacolul Savannah Bay de Marguerite Duras, pus în scenă de Laurenţiu Azimioară şi interpretat de Ada d'Albon şi Liana Fulga. El a fost întemeiat acum cinci ani de Laurenţiu Azimioară, fost profesor de artă dramatică şi regie la ATF Bucureşti, şi de soţia sa Ada d'Albon, actriţă, regizoare şi dramaturg. Nu este numai o companie, ci şi un teatru, cu sediul său creat de la zero şi amenajat în nordul Parisului, cu mâinile lor, de cei doi Sisifi dâmboviţeni aclimatizaţi pe Sena. "Soţului meu i-au trebuit 27 de ani pentru a reuşi să aibă propriul său teatru", ne spune Ada d'Albon, aflată la primul festival de la Avignon. "Şi ultimul", adaugă rapid, "pentru că nu îmi place deloc această latură de târg de vite obligate să se vândă".

Mai tânăra sa colegă Liana Fulga are şi ea peste 10 de ani de scenă pariziană (Teatrele Comedie des Champs Elysées, Mouffetard, Œuvre şi Orme), câteva filme şi telefilme în Franţa, dar şi mai multe ediţii ale festivalului provensal la activ. În minuscula sală Roquille, cu ambientul său elegant demodat, cele două actriţe românce au creat un moment de magie. Textul lui Marguerite Duras, un dialog între două femei pe marginea absenţei care le uneşte, Savannah, fiica primeia şi mama celei de a doua, este o meditaţie asupra limitei uneori invizibile dintre dragoste şi moarte, Eros şi Tanathos, zeităţile tutelare ale tragediei antice.

Ne-au impresionat fineţea jocului, eleganţa gestuală şi registrul larg şi subtil al celor două interprete, care nu recurg la stridenţe pentru a capta atenţia publicului. Dominique Fataccioli, directorul teatrului Bourg Neuf din Avignon, remarca la rândul său sobrietatea şi tehnica actoricească desăvârşită, precum şi profunda pătrundere de către regizor a textului durasian "în buna tradiţie a şcolii româneşti de teatru". Tăcerea este în montarea lui Azimioară o prezenţă deplină, scenică, umplând spaţiul cu greutatea reflecţiei asupra vieţii, suferinţei şi teatrului în sine. De altfel, Théâtre de l'Orme va juca în stagiunea 2008-2009 trei piese de Marguerite Duras (Amanta engleză, Savannah Bay şi Shaga), o autoare pe care Azimioară a cunoscut-o şi a mai pus-o în scenă la Bucureşti (1970) şi la Paris (1985). În acest moment, teatrul găzduieşte un festival la care au participat 14 companii.

(Corespondenţă de la Avignon realizată cu sprijinul ICR Paris. Prezent la Avignon prin premiera mondială cu dramatizarea după Exodul lui Benjamin Fondane, ICR Paris şi-a propus să mediatizeze toate prezenţele româneşti (cel puţin cele de care a putut afla) în prestigiosul festival din sudul Franţei. Prezenta corespondenţă se înscrie în continuitatea acestui demers.)